DE CE SĂ DEVENIM PRECUM COPIII ?


Image

A existat odată un om atât de sfânt încât până și îngerii se bucurau văzându-l. Cu toate acestea, el nu avea nici cea mai mică idee de faptul că este un sfânt. Își vedea liniștit de treburile zilnice, împărțind în jur bunătatea la fel de inconștient cum își răspândesc florile parfumul lor și becurile de pe stradă lumina lor. Sfințenia lui consta în faptul că el uita instantaneu trecutul persoanei pe care o avea în față, privind-o ca și cum ar fi văzut-o pentru prima oară. De aceea, el vedea dincolo de aparențele exterioare, în însăși esența ființei, acolo unde oamenii erau inocenți şi nevinovați, şi mult prea ignoranți pentru a ști că greșesc. De aceea, el îi ierta şi îi iubea pe toți deopotrivă, fără să i se pară însă nimic ieșit din comun în atitudinea lui, căci ea nu era rezultatul unei decizii, ci al felului în care îi privea el pe oameni. Într-o zi, un înger i-a spus:

– Dumnezeu m-a trimis la tine. Poți să îmi ceri orice vei dori, şi dorința îţi va fi îndeplinită. Vrei să primești darul vindecării?
– Nu, a răspuns omul. Aş prefera să-L las pe Dumnezeu să vindece el însuşi.
– Vrei să ai puterea de a-i aduce pe păcătoși înapoi, pe drumul cel drept?
– Nu, a spus el, nu am eu dreptul să ating inima omului. Acest drept divin le este rezervat numai îngerilor.
– Vrei să fii un model de virtute, pentru ca oamenii să fie atraşi de tine şi să te imite?
– Nu, a răspuns sfântul, căci în acest fel aş deveni centrul atenţiei.
– Atunci ce doreşti? a insistat îngerul.
– Graţia lui Dumnezeu, a răspuns omul. Dacă voi dispune de această graţie, voi avea tot ce-a ce mi-am dorit vreodată.
– Nu, trebuie să-mi ceri ceva miraculos, i-a spus îngerul. În caz contrar, o asemenea însușire îţi va fi distribuită în mod obligatoriu.
– Bine, în acest caz iată ce doresc: lasă binele să se facă prin mine, fără ca eu să devin conștient de acest lucru. De aceea, Dumnezeu i-a dăruit următoarea calitate: umbra sa căpăta puteri vindecătoare, dar numai atunci când cădea în spatele lui. În acest fel, bolnavii care cădeau sub incidenta umbrei sfântului – dar numai dacă acesta era cu spatele la ei – erau vindecați pe loc, pământul devenea fertil, izvoarele țâșneau, iar fețele celor doborâți de greutățile vieții se colorau din nou.Sfântul nu ştia însă nimic din toate acestea, căci atenția celor din jur era atât de centrată asupra umbrei încât ei au uitat de omul care o răspândea. În acest fel, dorința lui de a face bine fără să știe nimic de acest lucru s-a împlinit cu prisosință.

din RUGĂCIUNEA BROAȘTEI

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s