RAIUL ȘI…


…Iadul 🙂 …până și cuvântul îmi dă fiori 🙂 Dar sunt fiori care trezesc din amorțeala credinței că n-ai nicio responsabilitate față de Dumnezeu, față de tine, de familia ta, semenii tăi și tot ce ne înconjoară. Dumnezeu a fost descris după mintea omului, cum că El pedepsește, că e răzbunător și gelos. Seamănă atât de mult cu noi de parcă El ar fi după chipul și asemănarea noastră, nu invers. Se ignoră total partea cu legile care guvernează planurile fizic, mental și spiritual… că ce e sus, e și jos și viceversa. Se ignoră legea atracției, a cauzei și efectului și astfel găsești vinovat pe Dumnezeu de toate suferințele tale psihologice și fizice.

Nu îți dai seama că ai cea mai puternică înzestrare dintre toate viețuitoarele, mintea creatoare, cea care îți face viața un rai sau un iad. Cu ea creezi monștri din fricile tale sau chiar atragi ceea ce gândești. Toate gândurile au putere și sunt auzite. Ele au sunet, miros, vibrație, luminozitate… ele sunt un magnet care atrag instantaneu forme de manifestare, văzute sau nevăzute de ochii fizici, cu aceleași caracteristici. Aduci în realitate frica sau iubirea. 

Ceea ce exersezi aici, vei face și dincolo de lumea asta. În ne-iubire te scalzi, de ne-iubire ai parte în lumea ta. Ca să rămâi în iubire au fost date, în mod explicit, cele 10 porunci, la prima vedere puerile și de trecut cu vederea. Nu ne preocupă prea mult la început sau chiar deloc. Alții au fost închinați de mici de către mamele lor Creatorului.

Le-am încălcat poate pe toate, doar una, două… ideea este că am văzut consecințele alegerilor din orice alt motiv în afară de iubirea necondiționată. E bine așa, e perfect așa! Dacă deschizi inima în fața Domnului Inimilor, El începe să te învețe că a respecta Legile înseamnă a trăi adevărata Viață. Nu mai vrei să te întorci la vechiul om care ai fost. Începi să te rogi, să-L cauți peste tot, în toate și în toți. Cei din jur văd că ești schimbat: ești nebun pentru Hristos, ai luat-o razna, ești un ciudat. Un timp se uită la tine ca la un viitor chiriaș al altei instituții 🙂 Glumesc, nici chiar așa, dar… Însă, am simțit și am văzut că oamenii locuiți în mare măsură de Hristos exercită o atracție inexplicabilă pentru acești oameni de știință, pentru care nu există decât un Creator Universal, undeva în Cer sau nu există decât ei înșiși cu legile personale, umane, de supraviețuire într-o lume care e mereu în competiția pentru supraviețuire și acaparare de resurse materiale.

Ce vreau să spun despre oamenii locuiți de Hristos? Ei sunt mai puțin ei, Lucrarea o face acest Duh Sfânt care umple și susține toată viața. precum eterul în tot spațiul existențial. Împărăția Lui Dumnezeu sau Locuința Sa, are multe camere. Multe locuri în care ajungi după meritul personal. cum vibrezi, cum arzi de iubire asta hotărăște unde voi ocupa locul bine-meritat.

Un ochi peste care căzuse pleoapa uitării s-a ridicat suficient de puțin cât să vadă că Nebunul pentru Hristos miroase a Iubire. Și toți suntem însetați de iubirea divină. El, ochiul, credea că a te ruga este o habotnicie, a intra într-o biserică este o și mai mare pierdere de timp, că preoții sunt toți la fel… ochiul a confundat credința cu o instituție formată tot din oameni, dar rezistența este doar în interiorul lor, judecata aprinsă doar o cale de a se ține departe de Iubirea Adevărată. Dacă nu contează credința și tainele sfinte de  ce îți botezi copii, de ce chemi repede preotul ca părinții tăi să nu moară neîmpărtășiți? De ce nu te împărtășești cu sângele și trupul lui Hristos atunci când ești sănătos și în putere și-ți merge bine?

Un ochi, ca cel de sus, m-a întrebat râzând aprioric răspunsului la întrebarea lui: ,,există Iadul?” Știa că voi răspunde DA. Ca să mărească gradul de dificultate a mai întrebat: ,,ce înseamnă iadul pentru tine?” Răspunsul mi-l dădusem cu mult timp înainte și mă lăsase și pe mine în tăcere: iadul e atunci când ești față în față cu Adevărul și nu mai ai ce să faci!

Iad este atunci când vei vrea să intri în pământ de rușine, dar el nu va mai fi sub picioarele tale. Ce ai promis că faci când vei veni la Viață și ce ai făcut cu viața ta, ce ai făcut fraților tăi și nu mai poți îndrepta nimic și vei simți toată durerea lor, de data asta ca pe o durere proprie mult accentuată de regret…

Poate că de ne-am aminti tot ce am făcut sau am ști ce efecte am declanșat prin inconștiența noastră, nu ne-am mai ierta pe noi înșine. Așa devine uitarea un dar divin, un dar în care victima iartă și iubește călăul său de altă dată.

Eu îmi creez lumea interioară… credința fără încredere o numesc altfel, așa că eu mă rog să fiu învățată să îl cunosc pe Dumnezeu pentru a crea ca și El, după Legile Lui lumea mea. Raiul meu de aici și acum… 

Doamne Dumnezeule Mare, ți-am spus astăzi cât de mult te iubesc?

 

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s