CINE SUNT EU? MINTEA S-A ÎNFRICOȘAT! :)


Aceasta-i întrebarea! Ea este securea care lovește la rădăcinile minții care are percepțiile neadevărate despre realitatea mea. Ceea ce mi-a produs o bucurie imensă a fost că n-am găsit niciun răspuns la întrebare. M-am văzut privindu-mă cum vizionez tot filmul vieții mele, de la primele amintiri stocate sub această denumire în minte. Sunt cineva dar totuși nu sunt permanent acel cineva. Veșnicia. Am auzit toți despre viața veșnică. Religia ne-a spus asta prin învățăturile sfinte. Frica de moarte apare imediat cu tot alaiul de extensii ale ei. La 33 am început să mă îndoiesc că văd corect. Căutam să aflu cine sunt dar nu în direcția potrivită.  Nu am avut acces la informația interioară pentru că nu căutam în mine și atunci am căutat pe calea exterioară. Să citesc marii Înțelepți ai lumii, începând cu Asia. Ușor, ușor am ajuns la înțelepciunea lui Iisus. Apoi am ajuns în etapa în care mi-am dat seama că viața trece pe lângă mine citind. E o etapă care unora dintre noi le este necesară. La un moment dat emisesem o teorie pe care nu am luat-o în serios: nu mai citesc niciun filosof, că se contrazic unii pe alții, eu nu pot avea filosofia mea, pentru mine… nu pentru altcineva. A urmat o altă etapă: să uit tot ce-am învățat pentru că mi-am dat seama că, de fapt, în mare parte luam de bună cutuma… ceea ce deja fusese numit, iar eu nu mai cercetam, nu mă mai îndoiam.

Cea mai mare bucurie la ora aceasta este că nu am încredere totală în mintea mea. De aceea și tu poți avea toate părerile din lume, iar eu tot în pace rămân. Toți începând cu Iisus ne învață cum să trăim în pace și liniște, în iubire. Cine nu ne lasă să facem asta? Mintea. Cea care ne-a fost dată ca să creăm Frumusețe împreună cu Dumnezeu. În schimb, eu am folosit-o abuziv pentru a-mi apăra identificările de tot felul: copilul părinților cel bun/rău, colega de școală bună/inteligentă/ne-bună/ne-inteligentă… nu are sens să le înșir pe toate. Toate aceste identificări cu cine crezi la un moment dat că ești și pe care mintea le apără poziția ca o dementă :), sunt creatoare și ele, dar de suferință psihologică și chiar fizică (cât să mai suporte și organele interne?! 🙂 ).

Bunnn! Un plan extraordinar de bine orchestrat, căci ești la mâna legilor cosmice… necunoscându-le ești ca o frunză purtată de curenți. Acu’, când afli cine nu ești cu adevărat ce faci? Am văzut oameni în confuzie, dar tot mintea joacă feste. Mai ai de tăiat 🙂

Unii se izolează, nu le mai trebuie nimic… însă uită unele dintre vorbele de viață dătătoare: căutați împărăția lui Dumnezeu, care e în voi, și vi se va da totul pe de-asupra. Deci… am totul!!!! Aaaaaaa… că vreau eu neapărat ceva… dacă ești conștient de tine și te locuiești, adică ești acasă, știi că te faci din nou o cauză pentru cine știe ce efecte… îmi asum alegerea și înghit și amarul 🙂

Când ești în liniște și pace ești conștient de fiecare gând ce apare pe ecranul minții… dacă îi deschid ușa și stau la taclale mă va vizita des, până-mi intră-n casă și mă locuiește 🙂 Când ești iubire nu mai contează culoarea, forma și mirosul gândului… nu te mai judeci pentru gândurile de iritare sau mânie, ci taci, le lași în pace. Ele sunt precum copii râzgâiați, își cer dreptul la atenția ta. Dar, de data asta eu aleg dacă-mi hrănesc sau nu gândul…

Dumnezeu are un gând… să fie Omul… deci noi toți! Mă întorc la sursă și spun și eu am un gând: Dumnezeu… restul vine de la sine.

 

 

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

2 Responses to CINE SUNT EU? MINTEA S-A ÎNFRICOȘAT! :)

  1. sharabagiu says:

    “Sunt ceea ce sunt”.
    “Odatã ce veti deveni neprihaniti în lãuntrul vostru, totul va fi neprihãnit pentru voi; cãci pentru cel pur, toate lucrurile sunt pure, fiindcã el vede substratul lor; cu alte cuvinte, celui care vede, totul îi este clar în timpul zilei. Nici chiar noaptea nu este total lipsitã de luminã pentru cel clarvãzãtor, în timp ce pentru cel orb totul este întunecat si, în cazul lui, ziua nu se deosebeste cu nimic de noapte. Cel care trãieste în deplinã ordine în lãuntrul sãu, atât din punct de vedere fizic, cât si psihic, mental si spiritual, acela stãpâneste orice dezordine care poate apãrea într-un fel sau altul în lume. Fiind un adevãrat stãpân al dezordinii si având în vedere cã aceasta nu va mai intra în el niciodatã, el poate trãi bine sub orice orânduire politicã sau formã de organizare, cãci stie foarte bine încotro trebuie sã-si îndrepte pasii.”

    Like

    • Ralu Daniela says:

      Ce surpriză minunată… sunt de acord cu cele de mai sus, trimise de către tine, 100%. Celui curat, toate-i sunt curate 🙂 Îmi era dor de tine și de gândurile tale… te iubesc!

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s