TEAMA DE A NU FI IUBIT…


Prieteni ai mei, ceea ce vă scriu vine din trăirea mea, nu din teorie. Este istoria experienței mele de viață combinată cu un dar primit: empatia. Doar împărtășesc cu voi, nu am altă intenție. S-ar putea ca unii dintre voi să fi simțit la fel.

M-am temut că nu sunt iubită pentru că habar nu aveam ce înseamnă să mă iubesc pe mine. Mulți copii cresc în atmosfera din care rezultă că nu sunt doriți, că a fost o întâmplare nechibzuită dinainte. Apoi unul sau amândoi părinții își exprimă des nemulțumirea față de modul tău de a fi. Ei vor să crești așa cum vor ei. De cele mai multe ori vor să crești exact cum nu au reușit ei să fie. Dragonii lor trec asupra ta. Înveți să crești în iubirea condiționată, înveți că trebuie să fii așa cum dorește celălalt în așa fel încât nici nu mai știi cine și cum ești cu adevărat.

Foarte mulți dintre noi învățăm că suntem răi sau să ne negăm părțile despre care se spune că sunt rele. Vorba unui prieten de-al meu, cum să negi că ești gelos în condițiile în care iubești?

Vorbim aici despre oameni nu despre îngeri. Un scriitor drag mie spunea : ,,Îngerul se uita posomorât la mine: Eu aș fi vrut să fac din tine un om, iar nu un înger. De ce mă dezamăgești?” Dacă nu-ți negi gelozia ea nu mai face ravagii în afară, o observi și îți aduci aminte că cel de lângă tine este liber. Am dat doar un exemplu despre ceva care se spune că nu e bun în om: gelozia. Așa cu toate… le negi, te legi… de ele, bineînțeles.

Să spunem, acum, că ai găsit un om care te acceptă așa cum ești. Stai lângă el și îi simți bunătatea, curge înspre tine… însă, tu care ești un rău și un nedorit, transformi o relație frumoasă într-un vis urât. Pentru că nu te iubești pe tine însuți te întrebi ce-o fi găsind la tine… îl înnebunești cu pretenția de a te asigura des că te iubește. Dacă nu are motiv să te iubească, poți găsi tu unul: nu sunt suficient de bun să stau lângă un bun 🙂 Labirintul șobolănesc!

Incapacitatea ta de a te iubi și de a te respecta este atât de nebunească încât va începe să caute să-l tragă în jos și pe cel ce te iubește. Îi dai dovezi că se înșeală, viața e o luptă, deci te luptă dragă 🙂 Glumesc :), dar cam așa am văzut, auzit, cam trăit, la un moment foarte bine dat!

Și acum vine partea cea mai combătută de toate mințile strâmbe care îndoaie tot ce e drept 🙂 .

Toți suntem buni, cum altfel am fost creați din Iubire? Ți se pare că nu ești bun pentru că de fapt nu ești tu, cel adevărat. Ești sfâșiat în două pe dinăuntru! Prietene care citești și simți ceva, plângi și râzi când vrei tu, irită-te și fii fără reacție când vrei tu, fii acolo unde-ți place și pleacă de unde nu-ți place când simți tu… vezi cine ești în toate părțile tale, indiferent de părerea altuia. Cine îți iubește varianta spontană și naturală nu va mai pleca de lângă tine, căci ești REAL nu o copie infidelă a ta. Apropos, îi ceri FIDELITATE altuia, iar tu nu-ți rămâi fidel ție însuți nici 2 ceasuri. De ce ceri altuia ce ție nu-ți dai? Dar de ce ceri, ce-ți lipsește?

Mică notă explicativă : 🙂 Cei care înțeleg că trebuie scoși toți ,,monștrii” în afară se înșeală. Recunoaște trăirile de iritare, mânie, invidie, egoism, etc. , adică i-ați seama… nu-l mai judeca pe altul pentru ce ai și tu în tine și apoi întreabă-te dacă ți-ai face ție ceea ce-i faci altuia. Recunosc că sunt mincinos, invidios, infidel, zgârcit, bârfitor, toate celelalte cu conotații dizgrațioase 🙂 Observă-te cu toate ale tale și lasă-le să treacă. Toate au timpul lor. Când iubești îți trece repede orice și treci ușor peste toate.

Îți lipsește relația normală și firească cu tine, și ceri să-ți umple altul golul.

Prima relație de iubire pe care trebuie să o ai este cu tine, cu suflețelul tău. Să te accepți, să te ierți, să ai compasiune față de tine… ceea ce nu am față de mine, nu am pentru nimeni. Nu dai de unde n-ai sau mai bine nu poți da ceea ce nu ești!

Dar și mai important, doar pentru unii, este că totul începe cu Dumnezeu și se sfârșește cu El. Iubirea aceea cu care vrem să ne iubească cineva este Iubirea Necondiționată de tine Însuți care are semnul egal cu Iubirea de Dumnezeu, altfel este o iubire egoistă, sterilă… ești singur și într-o zi ai să strigi până la cer: Doamne ajută-mă, sunt departe de Tine și de mine și de toți și toate ale tale… vreau să iubesc, atâta vreau, învață-mă Tu, căci uite ce mi-am făcut singur 🙂

Nu sunt vorbe mari sunt vorbe care vin din o viață nouă care a răsărit din una veche extrem de necesară!

Ca atunci când cobori dintr-un Matiz și urci la volanul unui Ferrari: ,,altă viață!”

PS. Cei mai bucuroși, de nu se mai pot supăra de nimic, sunt cei care au ,,suferit” cel mai mult, cei care au coborât în genunile văilor plângerii lor, după cum i-a fost dat fiecăruia: nicio cruce, nicio vale și niciun munte nu seamănă unele cu celelalte. Doar trăirile noastre pot coincide și atunci știi că ți-ai regăsit frații.

 

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s