VEŞTI TRISTE DAR VINDECĂTOARE… NU EŞTI SPECIAL!


🙂 Minunată e clipa Trezirii din somnul Raţiunii… când se mai trezea, şoptea, acolo într-un colţişor, că e o iluzie ceea ce cred eu despre mine. Şi ce puteam să cred? Simplu: că nu sunt ca celălalt. Ce glumă bună! Complicata lume a psihologiei vorbeşte despre proiecţie şi are dreptate. Ce văd în mine de neiertat, văd în toţi ceilalţi. Dar ce idee nebunească! – ne-iertarea! Mă prezint în faţa ta şi întărind în tine iluzia că eşti vinovat, o înzecesc în mine. În loc să ne luăm de mână şi să ne recunoaştem iluziile, începem lupta pentru ,,dreptatea” pe care crede fiecare că o deţine. ,,Eu sunt special, diferit de tine”… mai frumos, mai deştept, mai bun, spiritualizat… sau… mai urât, mai prostuţ, mai păcătos… Aşa să ne fi făcut Dumnezeu? Acesta să fie Adevărul Creaţiei Lui? 

Dacă avem aceeaşi Sursă înseamnă că nu suntem sub nicio formă speciali unii faţă de ceilalţi. Între mine şi tine există o mare iluzie care ne ţine separaţi, departe de Iubire şi de scopul adevărat al vieţii noastre. Este atât de clar!!! Un singur om pe care-l văd diferit de mine, este indicatorul absolut că între mine şi Dumnezeul din mine m-am interpus din nou eu, cu e mic… eu cea ne-adevărată, eu cea construită după percepţia unor ochi care nu văd Adevărul.

Drumul spre casă a început, căci în locul ochilor, mirosului, auzului, mâinilor şi picioarelor mele am ales pe cele ale Fratelui mai mare al nostru, care ne-a promis că e cu noi şi că ne iubeşte ca pe El. Îl cred pe El, căci fiecare vorbă şi promisiune a lui este Adevărul care mă face liberă… da, liberi să iubim… liberi să fim disperaţi în a dărui iubire, mai presus de altceva.

Există totul în lumea formelor, dar în acelaşi timp nu există! Depinde unde îţi este atenţia şi mintea! Am cerut ajutorul în cămăruţa inimii mele… să-mi reamintesc cine sunt şi pentru ce trăiesc. Am cerut corectarea, am cerut vederea clară… 

În mine, Cel care ne vede pe toţi, a văzut şi a ştiut că sunt Întreagă, că nu-mi lipseşte nimic din ceea ce căutam în afară, în alţii… am început să văd cu ochii Lui… dincolo de credinţa noastră în imperfecţiune, pedeapsă, frică, atac, apărare, etc… există în absolut toţi Cel adevărat… scânteia aceea mică pe care o ştiu, o iubesc şi în tine şi îmi croiesc drumul către ea pentru ca să ne putem îmbrăţişa şi plânge de bucurie că ne-am Regăsit… după un lung drum pe tărâmul viselor înşelătoare… dar asta se uită într-o clipită… nimic nu rezistă acestei bucurii…

E atât de simplu! E simplu de înţeles de ce Eu sunt Tu şi toţi, împreună, suntem EL!

M-am iertat pe mine, mă iubesc pe mine… m-am agăţat de curelele sandalelor Lui şi nu-i mai dau drumul… iubirea nu mai poate sta sub obroc şi nici ţinută la păstare 🙂  Fratele meu, indiferent ce crezi tu că ne desparte e o iluzie de-a ta! Acum, că văd un pic mai bine, te aştept să-ţi dai mâna cu mine… te aştept în linişte şi pace, numai dacă vrei şi tu… să aducem împreună Cerul pe Pământ… să vină Împărăţia Lui şi vie să fie aici, acum!

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s