SUFERINŢA ESTE UN DAR


Nu înţelegem cum vine asta, până înţelegem 🙂 Este scris că dacă ţii mai mult la orice, om sau lucru, mai mult decât la Dumnezeu pe toate le vei ,,pierde”. Pierderea nu poate fi simţită decât atunci când crezi că ceva este al tău. Suferinţa la pierdere este direct proporţională cu gradul posesivităţii. Dacă nu eşti conectat la Veşnicie, atunci toate cele trecătoare vei crede că le-ai pierdut.

Iau ca măsură experienţa mea alături de o mamă şi modul în care a trecut peste pierderea copilului ei. Am fost iremediabil atinsă de sufletul unei mame de la ţară, lucrătoare de-o viaţă a pământului, care în afară de slujbele de la biserică nu a citit nimic. De scris a scris pe coala sufletului meu. La peste 75 de ani ai ei, fiul acesteia a trecut dincolo. Am stat pe lângă ea. Era bunica mea iar fiul, tatăl meu. În viaţa mea nu am primit o lecţie mai mare de acceptare, smerenie, tăcere ca în acele zile. Ne-am văzut una pe cealaltă şi sufletele noastre au fost unite pe vecie de liniştea pe care Duhul Sfânt o aşternuse peste încercarea pierderii unui fiu şi tată.

Acesta este un tip de exemplificare. Altul este atunci când îţi sunt călcate în picioare, umilite valorile morale. Ce am trăit eu e nimic în comparaţie cu ce i-au făcut oamenii, Omului Iisus. După ce îţi cari crucea, umilirea este ceva pe care greu o acceptă omul de rând. În orice umilire fizică sau a valorilor morale am găsit că undeva, cândva am făcut eu ceva greşit. Suferinţa a fost mare la început, dar cu timpul am observat că de n-am murit, cu timpul, am devenit din ce în ce mai întărită la ce urma. Acestea erau vremurile în care, doar într-o doară, vorbeam cu Dumnezeu. De fapt, cu fiecare încercare murea câte puţin construcţia mentală a ceea ce credeam că sunt eu.

A trecut timpul şi dintr-o dată m-am trezit că mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am primit, fără catalogarea bun/rău. M-am trezit că simt o recunoştinţă extraordinară pentru toţi cei prin care au venit ajustările dureroase. Puţini ar înţelege chiar iubirea pentru aceştia. Le-am spus-o şi verbal, dar numai Dumnezeu vede cât de serios vorbesc. Am văzut dintr-o dată că prietenii şi cei care ţin la mine nu au reuşit să ajungă acolo unde au ajuns ,,străinii”.

Există o mare dezbatere între cei care cred sau cei care nu cred în lumea celor întunecaţi. Am avut şi experienţa vederii directe, adică cu ochii fizici, al unui reprezentant al acestei lumi, cu ochii lipsiţi de lumină. Şi? Nu am făcut niciodată mare caz din asta. Atunci am văzut cum se folosesc de oameni, cum s-au folosit şi de mine :). Cea mai mare ,,descoperire” a fost aceea că nu mi-e frică… mă interesa mai mult ce vrea să mi se transmită prin acea apariţie. Şi am o idee ce mesaj a fost 🙂

Cea mai mare lecţie a experimentării directe a formei răului este aceea că ea sau ei sunt nişte toleraţi de Dumnezeu. Numai noi îi aducem la lumină, la viaţă, prin ataşamentele noastre, prin lipsa noastră de modestie, prin credinţa noastră că noi putem face ceva fără Dumnezeu. Asta cred toţi cei care nu-l respectă şi nu-l iubesc pe Dumnezeu cu toată Fiinţa lor. Noi suntem invidiaţi că avem puterea dată de Creator ca prin blândeţea, fermitatea şi iubirea pe care o dăruim să-l facem şi pe dracu’ să se răzgândească şi să ne întoarcem împreună Acasă.

Am scris aceste rânduri inspirată fiind de discuţiile cu prietenii mei despre frica de suferinţă ca urmare a alegerii unui drum cu Dumnezeu de mână, cu Cristos în inimă. Discuţii despre agresiuni şi atacuri. Eu mi-am scos din vocabular aceste cuvinte. Dacă sunt cu Dumnezeu şi în Dumnezeu, cine mai pot spune că-mi face rău? Din acest punct de vedere nu există nici atac, nici agresiune, nici suferinţă… există doar Dumnezeu şi punct.

Cu această bucurie în inimă ştiu că voi mai avea conştientizări peste conştientizări, adormiri şi retreziri. Fac remarca că voi cădea ori de câte ori uit de Iubirea Infinită cu care mângâie Dumnezeu pe toţi. El nu-mi vrea răul şi nici căderea. El vrea ca eu să mă ridic cu vioiciunea unei căprioare după fiecare împiedicare. El vrea ca eu să nu uit că în orice râs e prezent şi un hohot de plâns şi în orice plâns un hohot de râs, că sunt om.

Nu sunt o roată dinţată prestabilită în Fiinţa lui Dumnezeu. Sunt un simplu om care râd şi plâng, mă întristez şi mă înseninez… dar de data asta nu mai fac toate acestea şi altele asemenea de una singură, în lumea mea strâmtă şi rece 🙂 … toate acestea le fac o dată cu prietenii mei. Le mulţumesc tuturor celor văzuţi sau nevăzuţi pentru ceea ce lucrează împreună cu mine… scoaterea diamantului la lumină, căci asta este orice om: un diamant de preţ al Celui care l-a creat.

Completare, cu scuzele de rigoare! De ce mi-a venit exemplul suferinței unei mame? Mi-am amintit de Fecioara Maria, prin al cărui exemplu și prin a cărei gândire s-a schimbat întreaga omenire. Și eu și tu, dacă înțelegem că Iertarea celor care îți omoară copilul te transformă definitiv. Când îți vezi copilul înviat Speranța din sufletul tău îți mai produce o schimbare la fel de esențială. Când mai pogoară și Duhul Sfânt, după 50 de zile, atunci Credința Fecioarei cu toate celelalte modificări subtile trec de la Ea la toți oamenii. Nu am primit doar exemple de la Familia Sfântă, ci am fost complet transformați primind darul de a putea să ne întoarcem Acasă prin: Iertare, Iubire, Speranță și Credință!
Vă mulțumesc cu recunoștință adâncă!

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

2 Responses to SUFERINŢA ESTE UN DAR

  1. adicherish says:

    tardive condoleante pentru pierderea suferita. convingeri depline simt aici si le apreciez. drum bun inainte pe calea aleasa! 🙂

    Like

  2. Ralu Daniela says:

    Mulțumesc, adicherish! Sunt onorată de vizita ta! Drum bun și ție pe cale!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s