CUM SE ÎNTÂMPLĂ SĂ FIU EU CEL ADEVĂRAT?


                             Se întâmplă în fiecare clipă. Viața nu e ceva static, ci plină de mișcare, schimbare, transformare. Eu țin pasul cu viața pentru că Ea mă trăiește pe mine! Cum am ajuns să mă predau în fața ei și să mi-o fac prietenă nu contează așa de mult. Mi-aduc aminte clar că mă săturasem de managementul pe care-l făceam eu… și-am părăsit creanga pe care stătusem decenii… copacul crescuse până la Ceruri, iar eu mă plimbam pe orizontală în colo și încoace. Mi-era frică să ies din cușcă și să-mi folosesc aripile care, la fel, crescuseră și treceau tangențial peste zăbrele… așa cum de multe ori mă jucam cu degetele peste grilaje. Am stat mult într-o mănăstire interioară, din care refuzam să ies în lume. M-am retras din lume. Acum m-am retras în lume. Sunt bune și cărțile și înțelepții, toate bibliotecile din lume… dar vine vremea să ieși, să uiți tot și să trăiești experiențe nenumărate… pentru a-ți descoperi fațetele nenumărate ale miracolului-diamant care ești! Nu mai știu ce se definea prin: … tot ceea ce-ți rămâne după ce ai uitat totul. Sper să fie Înțelepciunea. 

                           Am părăsit chilia din mine în momentul când am simțit că n-am venit pe aici pentru mine. Fiecare cu traseul lui 🙂 Dacă cineva mă întreabă cum vine totul, am doar câteva repere foarte clare la secunda aceasta: știu că am ieșit din mine și la propriu și la figurat pentru a aduce zâmbetul pe fața celui de lângă mine; pentru a găsi în mine pe cineva care vede dincolo de nemulțumirea, nefericirea, durerea ta. Voi fi avocatul tău. Sunt casa în care putem petrece clipe de tăcere, dialog, râs, lacrimi… tot ce vine sub umbrela ocrotitoare a dragostei.

                          Nu cunosc bucurie mai mare ca cea adusă de bucuria din ochii tăi, atunci când ne întâlnim privirea! Bucurie adusă de ceea ce vrei tu, pentru că eu îmi doresc pentru tine ceea ce-ți dorești tu pentru tine însuți. Nu contează că mai am momente când norii vin și pe cerul meu… știu că și tu mă vei înțelege pentru că asta învățăm împreună.

                          Recunoștința mea s-a născut din mai multe mărturii ale miracolului vieții și omului. Da, mă uit la tine, cu toate ale mele comune cu cele ale tale și văd Frumusețea.

                         Văd multe… nu confund albul cu negrul și nici negrul cu albul… am primit cel mai mare dar pentru viața adevărată: liberul arbitru, deci… aleg Frumusețea!

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s