DESPRE IUBIRE – PLATON


     Image

 

  ,,… În felul acesta va ajunge negreșit să-și dea seama de frumusețea care se află în purtări şi în legi şi de faptul că orice frumusețe este de același fel ca oricare alta, astfel că, şi în felul acesta, va înțelege cât de puțin lucru este frumusețea trupească.

      După purtări, va trebui, bine călăuzit, să treacă la cunoștințele minții, ca să le vadă şi lor frumusețea. Atunci va putea cuprinde cu privirea întreaga întindere a frumuseții şi nu-și va mai lega dragostea, ca un sclav, de o singură frumusețe, fie ea aceea a unui tânăr, a unui bărbat sau a unei îndeletniciri anume, încetând ca, înrobit de vreuna dintre ele, să rămână o biată făptură bună să spună nimicuri. Dimpotrivă, întorcându-și privirile, ca spre largul unei mări, către întreg cuprins al frumuseții şi privindu-l îndelung, va da naștere la nenumărate şi înalte gânduri cuprinse în cuvinte, la cugetări izvorâte dintr-o nemărginită dragoste pentru cunoaștere.Până când, sporindu-și înțelegerea, va dobândi atâta putere încât să i se arate că există o singură cunoaștere, aceea a frumosului,despre care o să-ți vorbesc.

     Încearcă acum să mă asculți cu cea mai mare luare-aminte.  Acela care a fost îndrumat până la această treaptă în cunoașterea iubirii şi care a privit una câte una şi în urmarea lor firească toate câte sunt frumoase, cu ochii la țelul din urmă al învățăturii despre iubire, acum, dintr-o dată, zărește ceva prin natura lui de o frumusețe minunată. Da, Socrate, tocmai acea Frumusețe de dragul căreia a fost nevoie de toate strădaniile de până acum.

   Înainte de toate, această Frumusețe este veșnică, nu e supusă nașterii şi pieirii, nu sporește şi nu se împuținează. În al doilea rând, ea nu este pe alocuri mai frumoasă şi pe alocuri mai puțin, nici când frumoasă şi când nu, nici frumoasă într-o anumită privință şi în altele nu, nici frumoasă aici şi urâtă în altă parte, frumoasă pentru unii şi lipsită de frumusețe pentru alții. Mai mult decât atât: cel care năzuiește spre ea nu şi-o va putea închipui ca având față sau mâini sau orice altceva mai are un trup. Nici ca fiind o vorbire sau un fel de a cunoaște ceva. Ea nu există în altceva anume, cum ar fi vreo ființă sau în pământ sau în cer sau în ce vrei tu. Ea trebuie închipuită ca existând în sine, deopotrivă cu sine şi împreună numai cu sine, şi ca având, în veșnicia ei, mereu aceeași formă. Iar toate celelalte frumuseți sunt părtașe la ea, dar în astfel de chip încât nașterea sau pieirea acestora nu duce nicidecum la vreo creștere sau la vreo scădere înlăuntrul Frumuseții, pe care toate acestea o lasă neschimbată.Atunci când, urmând aşa cum se cuvine calea iubirii de tineri, urci, treaptă cu treaptă, deasupra frumuseților pieritoare, începe să ţi se arate frumusețea de care vorbesc şi te afli aproape de liman.

      Așadar, aceasta este calea cea dreaptă care duce în înaltul iubirii, fie că o străbatem cu singurele noastre puteri, fie că suntem călăuziţi de un altul. PORNIND DE LA FRUMSEȚILE DIN LUMEA NOASTRĂ PIERITOARE ŞI VRÂND SĂ AJUNGEM LA FRUMUSEȚE, URCĂM NECONTENIT, TREAPTĂ CU TREAPTĂ, DE LA UN TRUP FRUMOS LA DOUĂ, DE LA DOUĂ LA TOATE; ŞI DE LA TRUPURILE FRUMOASE LA FAPTELE FRUMOASE , APOI DE LA ACESTEA LA ÎNVĂȚĂTURILE FRUMOASE, PÂNĂ CÂND DE LA ACESTEA DIN URMĂ AJUNGEM ÎN SFÂRȘIT LA ACEA ÎNVĂȚĂTURĂ CARE ESTE NIMIC ALTCEVA DECÂT TOCMAI ÎNVĂȚĂTURA DESPRE FRUMUSEȚE, LA AL CĂREI CAPĂT AFLĂM CE ESTE Frumusețea CU ADEVĂRAT.

      Dacă este vreun ținut al vieţii în care merită să trăiești, acesta este: ținutul în care ne aflăm în fața Frumuseții înseși. Dacă va fi să o vezi vreodată, altceva vei simți decât în fața bogăției, a podoabelor, a băieților şi a tinerilor frumoși, toate lucruri care fac, pe tine cel de acum, să te cutremuri, uluit.

        … Şi convins fiind, încerc să-i conving şi pe alţii de faptul că, pentru a dobândi un asemenea bine, greu s-ar găsi pentru natura omenească un ajutor mai bun decât EROS. De aceea susțin sus şi tare că orice om este dator să-i aducă cinstire.”

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s