FUNCȚIA TRUPULUI MEU


Trupul nu poate crea! Mintea are funcția de creație, iar trupul urmează mintea… este un purtător… Modul în care îți folosești trupul arată ceea ce crezi. Trupul folosit pentru atac sau apărare se va îmbolnăvi. Trupul folosit pentru a uni și a învăța unificarea cu tot este adevăratul rost al lui. Folosește ochii pentru a transmite lumina și zâmbetul interior, cerul tău cel senin… folosește gura ta pentru cuvinte ziditoare și sărutări… folosește urechile pentru a asculta bucuria sau tristețea în tăcere iubitoare… folosește mâinile pentru a mângâia, alina sau a dărui… folosește picioarele pentru a te deplasa acolo unde poți fi de folos ție și celorlalți… toate acestea sunt susținute de o minte unificată cu inima… trupul are rolul lui cât trăiești pe pământ… el va radia lumină atunci când gândirea și voința ta e unificată cu cea dumnezeiască.

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

2 Responses to FUNCȚIA TRUPULUI MEU

  1. calinakimu says:

    Mintea este…inger sau demon…depunde cum o folosesti. Folosita pentru rostul ei, acela de a cerceta lumea materiala, de a patrunde fenomenele acestei lumi, ca memorie, conexiuni, fie ca vorbim de creatie stiintifica sau creatie artistica, mintea este folositoare. Atunci insa cand preia controlul din cauza egoului capatat in procesul educatiei, fie ca este familiara, scolara sau sociala…devine demon. In schimb la iubire care avem acces doar in lipsa egoului, atunci cand mintea TACE. Mintea nu se odihneste niciodata, pana si in somn…viseaza, bruiaza, macina vorbe, urzeste planuri, se zabate in tot felul de razboaie imaginare, este lacoma, dornica de putere si placere, de nume si renume, de marire si devenire, toate generate de ego. Cand mergi iti folosesti picioarela, cand stai acestea se odihnesc, cand bati cuie, sau amesteci in mancare, sau culegi fructe faci ceva cu mainile, atunci cand incetezi activitatea mainile se odihnesc, stau linistite…Mintea de ce nu se linisteste niciodata, de ce este intr-o vesnica alerta, nelinistita, tematoare, conflictuala? Egoul nu o lasa sa se odihneasca iar daca nu are de ce sa se agite, egoul gaseste el ceva… Altfel ar muri,s-ar diozolva fara conflict. Toate manifestarile mintii sunt subordonate intereselor egoului, de aceea este nelinistita. Cand tacerea va deveni o realitate ne putem odihni mintea, iar noi vom patrunde in tacerea senina, subtila, sublima, iubitoare…eterna… acolo in regiunea inimii…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s