ÎNTOARCE-TE ACASĂ!


       Dumnezeu creează perfect şi tot ce face are viaţă veşnică. Acasă este casa construită de El, din care eu am plecat hai-hui să-mi fac alta… cu liberul arbitru printr-un Eu care s-a apucat şi el să construiască o casă șubredă. Acum urmează un dialog al copilului din mine cu Tata: Te-am adus la Viaţă, dar nu eşti închis în Casa care e moștenirea ta veșnică. Poţi să pleci şi să faci ce voieşti, dar învață să Construiești ca mine… du-te, eu te voi învăța, întreabă-mă pe Mine ce şi cum să faci… Eu sunt cu tine, nu pierde dialogul cu mine! Eu ce-am făcut? Am plecat ghidușă şi veselă de libertate, dar am uitat îndemnul… m-am apucat să construiesc din nisip şi la malul mării… venea valul şi harşt… castelul a dispărut… întristare… am plecat de pe nisip pe un teren mai dur… tot n-a prea rămas ce-am făcut… m-am oprit… ţţţţţ… mda, uitasem de dialog, el exista mai des atunci când mi se dărâmau castelele 🙂 El era tot acolo în punctul de unde eu mă îndepărtasem… De acolo de unde ajunsesem am strigat: unde greşesc? Am tăcut şi am auzit: ţi-am dat tot ce-ţi este de folos pentru a construi ca Mine. Tu ai uitat asta! Ţi-am dat tot, iar tu ai ales să stai într-o cocioabă plină de griji, frici, vinovății, judecăți, etc. Acesta e materialul folosit de tine pentru construcție, ce poate ieşi de aici? Ai Eu-l pentru a fi conștientă că nu asta e calea, pentru a cunoaște diferența.  Dacă acum ştii că nu aşa stă treaba, lasă-Mă pe Mine… ți-am trimis Ajutorul. Ieşi din casa ta șubredă şi fă drumul înapoi spre Acasă. Nu uita: cu cât iei mai multe bagaje din lumea eu-lui, cu atât mai grea îţi va fi călătoria. Ai putea să le laşi jos pe toate, Acum. De tine depinde să vrei, Eu te voi ajuta, ca întotdeauna! Nu există ceva care să nu fi fost creat din tot ce-ţi vine în minte, căci ţi-am dat tot ce am şi Eu. Vrei să creăm împreună Frumusețe? Ţi-am dat deja moștenirea despre care ai uitat… pentru fiecare copil al Meu am o Cameră în Casa Mea… te aștept să te întorci… nu mâine, AZI, ACUM, căci vezi bine că odată întors în tine, Acasă, tot ce atinge gândul, vorba şi fapta ta se transformă în Frumos… e şi acum gata… mai rămâne doar o întrebare: treci la culcare sau rămâi veșnic trează? 🙂

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

6 Responses to ÎNTOARCE-TE ACASĂ!

  1. calinakimu says:

    Asa este Ralu…avem mai mult decat putem duce, din nefericire. Am totusi o mica problema…Personificarea lui D-zeu,pe cat este de emotionala, pe atat este de …ciudata?! Atunci cand vorbim de D-zeu ca de un EL, sau TATA, in acea clipa creem o distanta, o dualitate. D-zeu, este EXISTENTA in TOTALITATEA ei. El nu este de o parte si noi de alta…Este o energie teribila, fac totum, tot in toate, s.a.m.d. Nu poate fi personificat, redus la o limita inacceptabila pentru o minte/inima, a zilelor noastre. Daca pentru cei de acum cateva mii de ani…avea un inteles, acum este cu totul inadecvata aceasta abordare eufemistic numita…emotionala. Este parerea mea…

    Like

    • calinakimu says:

      Iisus, care ŞTIE prea bine cum stau lucrurile, că se adresează unor oameni “înapoiaţi”, supersticiosi, spune pentru cine are ochi de văzut şi urechi de auzit…”Eu şi Tatăl suntem una”…Adică EL a realizeazat acest FAPT.
      În ceea ce mă priveşte …nu gândesc emoţional. Creatorul…nu există separat de creaţie, nu are identitate., există în schimb creaţia…Nu este nimic paradoxal. Creaţia şi Creatorul sunt UNA şi nu pot fi despărţite de înţelesuri semantice confuze.
      Insist asupra acestui aspect şi nu numai, când văd că încă există multă confuzie în interpretarea religiei. Aceasta nu poate fi interpretată de către fiecare după bunul plac, fără să nască controverse inutile. De aceea sunt necesare clarificări. Că se ţine cont de lee…sau nu…asta este o altă discuţie.
      Faptul că sub semnul iubirii ne poziţionaăm…este minunat. Şi eu te îmbratisez…cu aceiasi speranţă.

      Like

      • calinakimu says:

        Sa stii ca sunt EXACT asa cum scriu. Sunt AUTENTINTIC. Nu o spun cu mandrie si nici cu ipocrizie. Sunt sigur ca ne-am intelege din priviri…Si eu …acord o mare insemnatate privirii…intensitatii ei, focului mocnit sau focului aprins ce razbate dincolo de vorbe…

        Like

      • calinakimu says:

        Ralu…iubirea ori este autentică…ori nu este. Aici nu merge cu fofârlica…cu toate că ne lăsăm iluzionaţi foarte uşor. Forma iubirii despovărată de orice subiectivism, de emotivitate sau hormoni, este compasiunea. Compasionarea nu este un scop în sine, este o consecinţă dor şi o dată descoperită, nu mai “trece”. Dacă iubirea dintre parteneri este trecătoare şi nu este nimic surprinzător în aşa ceva, compasiunea nu dispare niciodată o dată descoperită, cum nu dispare această stare nici între foştii parteneri, dacă a fost cu adevărat iubire. Asta este proba supremă a unei foste relaţii. După despărţire foştii parteneri rămân buni prieteni.Doar şi-au oferit atâtea lucruri frumoase împreună…Cine ştie, poate într-o zi relaţia va învia, poate se vor regăsi cu bucuria de la început?!
        Există o pildă în Noul Testament când este vorba de femeia păcătoasă, căreia Iisus îi spune că îi sunt iertate păcatele, spre disperarea fariseilor. Motivul? …”MULT A IUBIT “ …Este de meditat… Nu vreau să spun mai mult. Va trebui ca fiecare să încerce să înţeleagă cu propria inima…

        Like

  2. Marian says:

    Ralu ,,,o cocioaba plina de frici ,de griji si de vinovatii” e primul pas,singura realitate absolut necesara.Fara ea,pasul ,si realitatea, nu se poate face nimic.Casa noastra subreda in care traim iadul greselilor ,e primul Rai !Acasa,inseamna in inima noastra dupa ce am vindecat ce-am ranit,nu le putem lasa pur si simplu in urma ;e un salt ,se poate face,dar ramai in prag : Unde ma duc ?! Singur ? Ce-am facut cu lumea ? Nu te poti intoarce singur,printr-o schimbare de optica,prin ce stiu eu ce…nu ,nu zice intoarce-te,zice : Intoarceti-va !Doar asa nu cade un pod,doar asa se naste un curcubeu !
    Sa ma ierti,sunt vremuri tulburi pentru mine,vad greu,cu efort si durere,te admir si te stimez…cand si cand mai zic si eu cate ceva,mai trece timpul,nu am pretentii de intelept,doar ma gandesc…nu le putem lasa jos pe toate,trebuie sa le caram !

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s