EXPERIENȚA MEA DIN APROPIEREA MORȚII


      Aveam 17 ani și eram fascinată de funcționarea trupului uman. Ocazia de a vedea ce are omul înăuntrul lui a venit printr-o prietenă elevă la Liceul sanitar, la serviciul specializat pe cercetări post-mortem 🙂  Mă bazam pe imaginație și-mi doream o vedere cât mai clară a interiorului uman. Am primit acceptul lui George, un bărbat masiv, negricios și foarte sigur pe ce făcea. Numai că, la un moment dat, m-am retras în ușa camerei și am contemplat toată imaginea oferită ochilor. Cele două trupuri ne-însuflețite și George. Și atunci am văzut! Am văzut ce este trupul omului și ceea ce îl face frumos… George mi se părea cel mai frumos bărbat din lume pentru că în el pulsa Viața… era însuflețit.

   Toți oamenii sunt frumoși datorită Vieții din ei. Dacă cel care a trecut dincolo este rudă apropiată, atunci nu mai vezi diferența… doar durerea și regretul. Dar de ce regret? Pentru că nu l-ai onorat și nu l-ai cinstit pe cel de lângă tine atunci când umbla cu sufletul în carne pe lângă tine, indiferent cum s-a comportat el. Eu văd toți oamenii frumoși de-atunci… însă am învățat mult mai târziu alt lucru: cine vrea să se vadă urât este liber, nu insist și nici nu stau să mă mai întreb ce-o fi cu el. Târziu, pentru că eu fusesem doar observator și nu mă văzusem și pe mine. Când am aflat că aceeași Viață trece și prin mine, atunci am lăsat liber pe cel care are dreptul să se vadă cum vrea. O bucurie care poate deranja… ca și bogăția dintr-o dată pe o mentalitate de sărăcie și lipsuri… sau vin nou în burdufuri vechi.

  Nu încerc să conving oriunde și oricând că omul este de o frumusețe rară, doar îmi cânt melodia sufletului… fără nicio așteptare.  Mesajul florii este floarea. Nu am mai căutat explicații, ci contemplând cele 2 capete ale vieții am integrat în armonia interioară tot ceea ce este manifestat în lumea lui sus-jos, bun-rău, cald-rece, iubire – ne-iubire… antrenament cât ține viața pe Pământ pe frumusețe dincolo de urâțenie 🙂

Salutări, frumoșii mei!

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s