NU MAI ARUNCA CU PIETRE ÎN MINE!


             Atunci iudeii iarăși au luat pietre ca să-L ucidă. Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?” Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.” Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: sunteţi dumnezei”? Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!” Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine, şi Eu sunt în Tatăl.” La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă; dar El a scăpat din mâinile lor.  (Ioan 10:31-39)

       Cum să crezi viziunea Duhului Sfânt și a lui Iisus Hristos despre tine, cum că ești copilul lui Dumnezeu, fiul lui? Ai arunca singur cu pietre în tine? Ai crede că mândria și slava deșartă te-a înghițit? Cum crezi că a iertat Iisus pe călăii lui? De ce a spus că nu știu ce fac? Oare știa El ce sunt și îi compătimea că stau în întunericul ignoranței și a răutății personalității lor inconsistente și absolut trecătoare?

    Suntem egali în fața întunericului din noi, dar și a luminii. De ce ai arunca în mine cu pietre dacă ți-aș spune că-ți văd sfințenia? Adam și-a pus țărână în cap și s-a tânguit îndelung pentru ceva care i-a fost permis… știa Dumnezeu că ar putea alege neascultarea… și cum să îți dai seama că trebuie să te întorci la Altarul din tine, decât cunoscând polaritatea sau dualitatea?

   Dacă ai cere iertare pentru tot și ai crede că ai primit-o, te-ai întoarce Acasă în mai puțin de o clipită! Fiecare om are dreptul de a-și trăi propria-i dramă a păcătoșeniei și eventual să creadă că este ultimul și eternul păcătos. Nedemn de iubire pentru că a greșit. Ca un mic om ce sunt, m-aș înfiora să-mi greșești și să îți ceri iertare la nesfârșit… să stai ciujdit într-un colț ca să nu te doboare mândria de a mă iubi așa cum ești! Dacă noi vrem să ne iubim între noi, indiferent ce greșeli am făcut, cu atât mai mult Dumnezeu are, cu adevărat, mai mare milă decât judecată.

  Nu-ți poți vedea sfințenia din tine pentru că nu te-ai unit cu Domnul Tău. Cu Iubirea Pură, care e chiar în tine… altfel toate manifestările tale, gândurile tale, concepțiile tale, etc. nu ar exista! Nu crezi că poți avea Asemănarea cu El. Te ții legat de păcătoșenia ta pentru că ți-e frică SĂ IUBEȘTI și că o să fii iar ceea ce nu ești! Că recazi în aceeași judecată care-ți șoptește la ureche că nu ești demn, că nu poți fi iertat, că altul e mai bun ca tine sau mai puțin bun decât tine… evaluări, care nu țin de Iubire.

  Unde e bucuria vieții? Unde e frăția de care vorbea Iisus și toți treziții lumii? Ai văzut vreodată ochii unui om care s-a întors la starea de grație, care există aici și acum din această stare? Ai idee Cine te învăluie? Ai idee cum te vede și de unde te vede un asemenea om? Ca pe el însuși, pentru că ceea ce suntem cu toții este dincolo de mintea care ne-a făcut bucăți! Ceea ce suntem absolut toți și ne unește într-UNUL nu poate fi revendicat de nimeni… nu poate fi posedat… e singura proprietate comună în care mândria, orgoliul și altele asemenea, fie cât de mici, obstrucționează întoarcerea și recunoașterea

  E perfectă expresia Ființei noastre eterne prin dualitate și efectele ei de separare! Nu te-ai întoarce de bună-voie la Întregimea ta.

  Nu mai am alt discurs și alt gând decât că fiecare om este expresia lui Dumnezeu pe pământ. El  a făcut omul pentru a-și oglindi Chipul în Om. Indiferent ce crezi despre tine eu nu mai dau înapoi… nu mai alimentez gândurile nimănui de ne-iubire de sine, de osândă veșnică, dar poți continua să te crezi orice altceva! Într-o zi vălul va cădea de pe ochi… e inevitabil pentru oricine iubește adevărul.

 Eu îți spun ție! Nu-ți cunoști puterea de a-ți privi întunericul din tine și de a-l spulbera cu lumina minții și a inimii, a întregii tale Ființe așa cum a făcut-o Dumnezeu prin Iubire pentru Iubire. Nu aștepta să-ți dea cineva puterea asta, o ai dar n-o folosești și te faci marioneta forțelor de sens contrar.

 Dacă lași la o parte tot ce crezi, tot ce simți, tot ce ai învățat… toată mintea ta… atunci ce rămâne din tine?

 Nu mai întrețin niciun conflict în mine, mă bucur de jocul manifestării în toate formele ei și îți spun că pământul este un mediu perfect să trecem dincolo de tot ce este schimbător pentru a ne lăsa purtați spre ceea ce a fost, este și va fi întotdeauna Același în noi. Iubirea, Dumnezeu de care nu am fost niciodată separați și nici noi între noi.

 Mă uit la tine și-l văd pe Dumnezeu și în tine… te cinstesc și te iubesc indiferent ce ai face… doar tu crezi că faci ceva 🙂 … nu mai cunosc altă cale!

  Dacă n-aș fi în Dumnezeu cu Dumnezeu, nimic n-aș fi… n-aș fi existat… n-aș fi avut libertatea să gândesc și să simt așa cum simt.

  Mulțumesc!

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s