SOLDATUL DE CATIFEA


     Soldatul, instruit virtual în lupta cu inamicul virtual sau dictat a fi văzut ca inamic, primi cartușe să-și omoare țara care, aparent, se împotrivește acestui inamic.

    Soldatul, tânăr în instruire, își văzu camarazii pregătindu-se să doboare pe cei care formau țara lui, suflete plecate să umple spațiul geografic dat lor în grijă de Cineva care îl dă și care îl ia oricând. Soldatul hotărâ, în imberbitatea lui că va anula acțiunea, care-i mirosea cam ciudat, prin scoaterea din scenă a camarazilor lui gata de a îndeplini un ordin care nu-l găsise sacru în niciun regulament omenesc.

  A fost doar o încercare… o simulare… soldatul știa că așa ar fi făcut, nimeni nu-i lua asta… nici măcar el nu s-ar fi împotrivit propriei voințe.

  Dar, trecu vremea… timpul de gândire, de coacere al soldatului… Timpul și-a făcut datoria lui sfântă. Soldatul scotoci prin buzunarele lui și își găsi vechea armă. Aceasta îl aruncă în altă realitate virtuală. De data asta se văzu, la fel de hotărât și clar, să-și apere țara de frați și limba acestora – vorbită sau nevorbită – prin dezertare… a lăsat orice armă jos și s-a pus în prima linie a țării lui cu brațele larg deschise… să primească și el, împreună cu trăitorii pământului care l-a crescut, toate efectele mortale ale inamicilor, văzuți sau nevăzuți.

 Soldatul știe că poate fi de plumb sau catifea. Alege catifeaua, că așa vrea el. Toate armele sunt tot de catifea. Arme mângăietoare… el știe acum că inamicii nu se fac și nu vin degeaba… Soldatul nu mai are decât ce are în suflet și inimă… și pe acestea nu i le ia nimeni… comorile nu se țin în niciun pământ.

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

One Response to SOLDATUL DE CATIFEA

  1. calinakimu says:

    Mmmda…soldatii de plumb, de catifea…Tot timpul (este vina si a timpului, asa cum ni-l imaginam) suntem dubitativi, alegem Unde este alegere, este confuzie…nu libertate. Libertatea incepe si se termina cu IUBESTE…si fa ce vrei.
    Va trebui sa reconsideram, sau sa desconsideram…conceptul de patrie, patriotism…Pentru cei care au prinsa mintea in mrejele conditionarilor, nu ve fi usor…Va trebui explicat cu multa grija…avand in vedere susceptibilitatile starnite…Cum sa pui in discutie (prostia) de a murii pentru propietate, pentru pastrarea sau acapararea de teritorii. Amerindienii nu intelegeau cum albii veniti pe meleagurile lor ii puneau sa semneze ca-si dau pamanturile. Semnau razand…ei nu -si imaginau ca pamantul poate apartine cuiva?! Noi APARTINEM Pamantului, nu el noua…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s