CUM IARTĂ EL? …CUM IERȚI TU?


DUMNEZEU E SINGURUL CARE IARTĂ CU ADEVĂRAT! Iertarea Lui nici nu cred că se numește IERTARE, pentru că El a creat Perfect și știe care este ,,soarta,, Creației Lui.

Nu-ți dau liberul arbitru, știind că se poate să greșești, ca mai apoi, în funcție de ce faci să te pedepsesc 🙂 Asta sigur e gândire umană 🙂 În schimb, Legea odată nerespectată prin greșeala neascultării, are drept consecință niște efecte cărora nu le poți prevedea nici extinderea, nici amplitudinea. Nu are treabă Dumnezeu cu ceea ce facem fiecare… El ,,face,, altceva. În schimb, tot El dar sub altă formă, penetrează Creația până în străfundurile cele mai adânci. Duhul Sfânt vede atât greșeala, cât și adevărul din mine… însă nu recunoaște ca realitate decât Adevărul. Și cum face El corecția? Îți recomandă cu o voce slabă și blândă să te răzgândești… să schimbi ceva în modul defect de a vedea viața cu tot ce are ea. În momentul în care conștientizezi deplin că ai greșit, se desface și ,,vina,, care are nevoie de iertare.

Ce simplă este ,,circulara,, dată: și ne iartă nouă greșelile, precum și noi iertăm greșiților noștri. Foarte personală această trasare a auto-destinului! Și cum iert eu? Am ceva de iertat? Ce poate să-mi facă cel de lângă mine, sau inamicii ne-văzuți? Ce am eu de apărat, care poate fi atacat? Dacă mi-ai greșit și pretind că te iert, cum de nu uit? Doar pentru că am memorie? Copii de ce nu au această memorie, decât câteva minute de ciondăneală, după care se pupă între ei? Dacă nu există uitare, oricând îmi pot aduce aminte ce ,,mi-ai făcut,,? Dacă nu mă dezleg prin iertare, nu o să cred în nicio lume că am fost iertat… și în loc să mergi mai departe, stai ca împiedicatul și încremenitul în încrâncenarea și deznădejdea ta 🙂

Acum… eu am făcut greșeli mult mai mari decât oricine. Și văd ce-am făcut, îmi cer iertare de la toți, de la mine, de la dumnezeul din mine, de la Dumnezeu. Cum mă simt eu dacă presupun că am fost iertată, dar că nu mă uită chiar Dumnezeu? Cum mă simt eu dacă presupun că nu mă iartă niciodată?  Sigur nu voi ierta nici eu sau mă voi preface că iert, după modelul dumnezeului pictat de mintea mea sau descris de alte minți asemenea mie. Dacă ar fi El, după cum zice fiecare… n-ar mai fi existat niic :))))

Dacă vreau să-L cunosc pe El, va trebui să mă cunosc pe mine! Așa că încep, unită iremediabil cu toată Ființa de El, să iert conștientă că acest concept este doar un atribut, un parfum al Iubirii.  De aceea, pământenii spun că fără iertare nu există iubire. Cum vreau să uit greșelile, din care strălucit am învățat, voi uita greșelile oricui.

Rugăciunea mea către El se transformă în mod de viață al meu față de mine și de tine. Asta cer: să am Mintea dumnezeiască pentru a oglindi în afară ce este în interior. Cum pot ști că am fost iertată? Iertând. Cum pot ști că sunt iubită? Iubind.

Și așa… consider că am primit extrem de mult față de cât de puțin am dăruit din ființa mea.

Nu am venit singură… am un Prieten devotat, căruia nu i-am arătat devotamentul meu, iar El e tot lângă mine…

Doamne, în Tine e toată nădejdea mea… veghez să nu uit cât de mult ne iubești… te iubesc din toată inima mea… cea mică… fără Tine…

Mulțumesc!

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

4 Responses to CUM IARTĂ EL? …CUM IERȚI TU?

  1. Ralu Daniela says:

    Da… ne-conștient… și doar două categorii de oameni… unii lângă care experimentăm bucuria pentru că știu ce sunt, iar alții care strigă după iubire în feluri deformate de ignoranța dată de uitare și comoditate care dă în … 🙂 Te salut, Călin! 🙂

    Like

  2. mesager says:

    ,,În momentul în care conștientizezi deplin că ai greșit, se desface și ,,vina,, care are nevoie de iertare ”
    Poate,dar ,pe langa constientizare si remodelarea sistemului interior de valori,nu ar trebui sa incercam sa si reparam cate ceva,sa vindecam ranile pricinuite ? Ma gandesc tot la Sfanta Spovedanie ,la ,,canoane ”,la penitentele …daca privim energiile universului ca fiind aranjate intr-un fel de balanta contabila,nu ar trebui sa manifestam cel putin intentia de a reechilibra sistemul ?
    Cum sa treci impasibil mai departe ?!Ceri iertare,iti schimbi gandirea si comportamentul dar…ai stricat ceva;nu te apleci sa vezi daca se poate repara,daca se poate pune ceva la loc ,in loc ? Poate o energie,o zi de post, un act caritabil,o rugaciune,o atitudine …Poti sa treci impasibil mai departe doar cu constientizare si remodelare ? Te lasa Constiinta ?

    Like

  3. Ralu Daniela says:

    Bine punctat! Am trecut și eu prin această interiorizare. Se fac unele greșeli pe care nu le mai poți repara, nu mai poți pune nimic în loc. Am meditat mult… mult greșești, mult iubești fiind iertat. M-am gândit la Iuda, pe nivelul omului obișnuit, și m-am gândit că de-și cerea iertare și se ierta pentru ce a făcut nu-și curma viața. M-am gândit la Petru care s-a dezis de iubitul sufletului lui și amarnic s-a mai căit! Toate ca să se împlinească ceea ce era deja scris.
    Au tu nu știi câți oameni se spovedesc și repetă aceleași greșeli? Ordinea încălcată are la pachet corecția, clar. Când îți dai seama că ai fost un ne-conștient, un adormit îți dai seama că umblai în somn, ca un somnambul. Mai grav este când ȘTII și cu bun-știință greșești intenționat… deja asta e altceva.
    Auto-învinovățirea sau învinovățirea îți fură atât pacea, cât și bucuria. Responsabilitatea și conștiența că vei plăti, e asumată! De ce crezi că mă rog pentru alții să li se ușureze pedeapsa, adică să nu le dea după fapta lor? Pentru că milă voiesc și eu! Pentru ce-am făcut voi plăti oricum ar fi. Când știu că am ,,desfăcut,, vina și m-am născut din nou? Când nu mai fac ce făceam. Când pentru orice greșeală similară cu a mea, dar de data asta a fratelui meu îl ajut să nu facă ce-am făcut eu. Am ucis?, voi pleda cu toată ființa mea să nu faci și tu ca mine. Am mințit? Voi pleda împotriva minciunii. Am furat? Voi pleda împotriva furtului… șamd, cu blândețe știind că toate le-am făcut și eu.
    Personal, m-am spovedit, am ținut post și tot ce ai enumerat tu… dar mult mai dureros a fost să mă observ cum plângeam zile în șir, și pe stradă… nu mai puteam comunica căci mă umfla plânsul… zile și nopți negre ale sufletului, cum spun spiritualii. Ce știe omul unde să pună și ce să pună, când greșeala lui afectează în locuri, timpuri și moduri neînchipuite?
    Am greșit… desfac vina trecutului în prezent printr-o conștiință de data asta trează, lipită de Dumnezeu.
    Numai El face miracole cu noi… fără pace și bucurie, nu pot merge mai departe alături de toți oamenii pe care-i întâlnesc… cu pace și bucurie să aduc zâmbetul pe fața celui care-mi primește privirea ochilor mei. Împăcarea cu mine și cu Dumnezeu și cu tot ce e al lui este tot ce pot oferi… de parcă ar însemna ceva.
    Mesager… mulțumesc suflete!

    Like

  4. sharabagiu says:

    Te iubesc. Te imbratisez.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s