VISUL LUCID CARE M-A TREZIT DIN VISUL DIURN


Fusesem într-o tabără, la munte, cu câțiva prieteni care, la fel ca și mine pe atunci îl căutam pe Dumnezeu pe-afară și credeam că altcineva ne va arăta drumul care, de fapt, e personal. Însă incursiunea arată deschiderea sau setea inimii și e bine și asta.

Am ajuns acasă duminică și m-am culcat. A urmat un vis în care eram conștientă că dorm, conștientă că visez. Pe tot parcursul eram exact ca un copil: veselă, ghidușă cum se va vedea. Eram într-o clădire foarte frumos decorată, împreună cu logodnicul meu. Am ieșit afară să văd unde sunt. Clădirea din care ieșisem era albă, la ferestre multe flori, iar împrejurimile la fel de minunate. am zis: parcă aș fi într-un orășel din Grecia. Am intrat din nou în clădire. S-a produs un cutremur și eu îmi zic în mintea din vis: este sfârșitul, acum fiecare pleacă pe drumul lui. Tot veselă, am studiat chipul iubitului meu și am văzut îngrijorare. L-am sărutat pe obraz și i-am zis mental: ne despărțim aici și iar am ieșit să văd ce e afară. Am reintrat dar de data asta în holul de la intrare oamenii stăteau pe scaune pentru a pleca atunci când le venea rândul. M-am așezat și eu senină să-mi vină timpul. Mi s-a dat drumul și mergeam pe o cărare… la capătul ei mă așteptau 3 bărbați: 2 foarte înalți și mâzgăliți cu ceva negru pe tot corpul. Al 3-lea bondoc, m-a invitat să îngenunghez, el stând turcește cu un ștergar peste picioare, în care eu trebuia să-mi plec capul și să repet întocmai formulele care mi le spunea. Eu, ghidușă, n-am spus nimic din ce-mi dicta… nici nu auzeam ce-mi spune pentru că atenția mea era stric la ce era în jur. După ce m-am ridicat m-au preluat cei 2 vopsiți (ca de Halloween 🙂 ) și au început să mă ungă și pe mine cu acel ceva care era pe ei. Eu, tot senină. Când au ajuns la cap, ochii, urechile și fruntea nu au acoperit-o, și mi-au legat o bentiță peste cap cu fundă pe frunte. Eu chicoteam: hehehehe, arăt ca un cadou 🙂 Mi-au dat drumul…

De data aceasta eram în burta muntelui, în măruntaiele lui. Am văzut și nu știam ce caut acolo, apoi muntele a început să se strângă la loc… fizic, eram conștientă, în pat, că picioarele mă dor și am mii de ace în ele, neputând să le mișc. Era dureros și-mi pierise zâmbetul de data asta. Ca să scap am început să strig: am încredere în viața mea! am încredere în duhul meu!!! Muntele a făcut un pas înapoi, slăbindu-mă. Apoi a început să se strângă la loc în zona superioară, a mâinilor. Și mai tare ca data trecută. Atunci am strigat din toți plămânii Tatăl Nostru… așa de tare că m-am trezit de propria-mi voce… mâinile și picioarele erau amorțite, ca în paralizie și pe măsură ce am continuat rugăciunea în starea de veghe îmi reveneam la normalul fizic, cel puțin.

M-am ridicat din pat și am trecut la scanarea interioară. Căutam urme de frică… nu am găsit, eram în pace… apoi am văzut… am încredere în viața mea și în duhul meu nu veniseră întâmplător… și tot cu ocazia asta am știut pentru totdeauna puterea rugăciunii domnești și ce ma de făcut în continuare.

A fost a doua trăire intensă după care, treptat, nu am mai fost eu… cea veche.

Mesajul poate fi valabil pentru oricine, poate… AI ÎNCREDERE ÎN VIAȚĂ, AI ÎNCREDERE ÎN DUHUL TĂU… ABANDONEAZĂ-TE TOTAL ÎN MÂINILE CELUI CARE ESTE VIAȚA TA ȘI A ORICUI ESTE VIU!

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

5 Responses to VISUL LUCID CARE M-A TREZIT DIN VISUL DIURN

  1. sharabagiu says:

    Buna Ralu, mai intai de toate ma bucur ca ai scris visul acesta, care de altfel mi-a adus aminte de ceva similar trait si pus intr-o carte de autoarea respectiva. Trebuie sa caut, desi va trebuie sa rasfoiesc prin vreo 300 si ceva de pagini, Cateva randuri din ce-mi aduc aminte: in zilele noastre autoarea are diverse trairi care o fac sa-si aduca aminte de o viata anterioara traita in Egipt fiind fiica faraonului la acea vreme. Desi copila isi dorea foarte mult sa fie initiata in piramida. Fusese intrebata de trei ori de catre Marele Preot daca e sigura ca ea vrea aceasta si raspunsul a fost “da” de fiecare data. Trece printr-un program pregatitor si vine si ziua cea mare sa fie initiata. Este condusa intr-o camera luminata de torte, asezata pe o masa, pregatita si apoi asezata intr-un sarcofac de piatra. In timp ce era trasa lespedea grea din piatra si cu inima batand cu putere, ea intreaba cat timp va trebui sa stea acolo. I se raspunde scurt: 3000 de ani.
    In intunericul acela ea da peste o entitate care o “inghite” si care vrea sa-i demonstreze ca si pietrele au constiinta. Autoarea descrie cum simturile ii erau paralizate.
    Ma opresc aici. Daca vei vrea si vei avea timp, cartea se intituleaza “Initierea” iar autoarea este Elisabeth Haich.

    Like

  2. sharabagiu says:

    Desi am citit cartea acum vreo 5-7 ani, imi aduc aminte ca mi-a facut parul maciuca la propriu! Totusi se pot desprinde din carte cateva lucruri interesante si anume: nici o iubire nu se pierde! Oameni pe care ii cunoscuse si iubise in timpul vietii din Egipt ajung sa o inconjoare si in timpul vietii recente. Tot ea povesteste un vis frumos (iarasi, nu stiu cat de bine reusesc sa-l redau) dar ideea era urmatoarea: viseaza un curcubeu, niste trepte pe care se straduia sa urce, porti cu paznici de care trebuia sa treaba in urma unei probe. Langa ea mai era cineva angajat in acelasi urcus. Ajunsa la ultima treapta, si cea mai dificila, il vede pe cel de langa ea intampinand dificultati in a urca. Se hotaraste sa amane propriul ei “urcus” si sa-l ajute pe cel de langa ea. Exact in acelasi timp se deschid si ultimile porti. Era chiar ultimul test!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s