COPACUL CARE EȘTI


Pomul vietii

COPACUL

Copilul întrebă copacul ,,tu cine ești?,,
Copile, eu sunt tu!
,,Te rog, copac bătrân de timp, îmi spui povestea ta?,,
Poveștile sunt pentru tine, copil cu păr bălai, așa că hai:
Eu sunt un Gând strălucitor
Lăsat să cadă din Veșnica Lumină
… uitând știința mea a Toate, însă cel mai de preț avut
Fu setea după Început.
La fel de mare Setea sfântă ca a Pământului
De soare și de ploaie.
Pământul, Maică Născătoare sămânța-mi mică o primi.
În Întunericul din ea cu ochii strânși
am cunoscut o frică adâncă: de-a muri.
În Moarte fiind Taina, în liniștea-i senină
Din trupul sfâșiat lăstarii răsăriră.
La început credeam că sunt lăstarul
Dar Timpul, acest Maestru al devenirii îmi spuse molcom:
,,Nu te grăbi, Răbdare, nu ăsta-i ADEVĂRUL!,,
Și-am început să cresc aflând că-n lumea fără de-nțeles
Nimic din ceea trăiesc nu e lipsit de Sens.
Prin mine Seva Vieții când lin, când ager
Călătorea spre Cer.
Dar pân-acolo mai sunt ceruri
Iar fiecare dintre ele va trebui străpuns
Căci fiecare Nod din tine așteaptă un Răspuns.
Cu fiecare Lume credeam că am ajuns…
Apoi începi să înțelegi, să Vezi.
Și am văzut că singur n-am venit
am învățat să fiu copac între copaci
să dau acestei lumi din rodul meu
Dar, în curând, lumina unui Gând
trecu prin frunza-mi murmurând:
,,Nu ăsta-i Rodul… așteaptă… în curând!,,
Mă uit la frații mei…
Noi împreună suntem uniți de-același Țel
să-ntindem aripile inimii spre Cer.
Seva ce viața-mi o hrănea urca amețitor
până la ochii prin care lumea doar priveam…
De-abia ACUM Vedeam
cu dragoste cu dor…
Și-n aste clipe-nălțătoare
se și porni ca din senin Furtuna cea amețitoare…
O ultimă-ncercare…
Răpus voi fi de Ploaie și de Vânt?
Se poate…
că-n lumea asta trecătoare
supus vei fi la încercare…
Dar repede eu mi-am adus aminte:
sunt mai puternic c-o fărâmă
în fața gândului aceluia prin care se dărâmă.
Și-atunci miracol mare…
Coroana îmi înflori rotundă
în mii de frunze lucitoare.
Lumina se revarsă în şuvoaie peste efemer…
peste pământul de mă ține
peste tulpina-punte către Cer.

Copacul continuă vorbind tăcerea-i plină de-nțelesuri…
Copilul prinse grai: ,Hei, copac, mai ești aici?,,
Ești încă pe pământ și cu securea lor cea grea
ei vor veni cu gând să mi te ia!!!!,,
Copile drag, ai să-nțelegi la vremea ta
că Pomul care ești nu e din lumea ta…
Când Viața te atinge
luminile din trupul de țărână
în întunericul Tăcerii se vor stinge.
Să nu te temi copile,
În Întuneric ai venit și gânduri reci
prin Întuneric ai să pleci
Doar Bucură-te,
Lumina care ești
de-această dată nu se va mai stinge-n veci.
Ralu

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

6 Responses to COPACUL CARE EȘTI

  1. smaranda64 says:

    foarte, foarte, foarte frumos Ralu. Multumesc.

    Like

  2. sharabagiu says:

    Am visat mai demult ca vorbeam cu…copacii, iar ei imi raspundeau toti cu o singura voce.

    Like

    • Ralu says:

      Din ce în ce mai mult înțeleg că totul are o singură Voce și un singur Cuvânt, din care pleacă doar parfumuri din Voce, parfumuri din Cuvânt. Frumoasa mea 🙂

      Like

  3. Foarte frumos! Copacul e si simbolul meu ..adesea am vorbit cu ei ..minunat!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s