SĂRUTUL INTERIOR


Acest sărut nu-l uiți… acum, la aproape un an după experiența avută, observ că multe din ale persoanei mele s-au dizolvat din lipsă de oxigen… oxigenul atenției mele. Când primești sărutul Iubitului toată zgura de pe ființă este arsă fără nicio intenție expresă pentru că ești Focul care te-a înghițit pentru totdeauna.

Aproape un an… acum, probabil m-am maturizat într-un fel, de ceea împărtășesc cu cel care citește pentru a ști că nu suntem singuri și putem avea aceeași trăire. Cu bucurie împărtășesc gândurile mele care sunt convinsă că nu sunt ale unei persoane… nu mai există ,,ale mele,,.

De ziua nașterii mele, în 11 iulie, ca un copil năzdrăvan mă gândeam ce cadou am să primesc de la Tatăl meu, de la Viață. Mai primisem la 13 ani unul și i-am mulțumit tot Lui, nu din religie, ci din religiozitatea înnăscută, care, acum am observat, te conduce spre comuniunea cu Creatorul Unic al tuturor creatorilor 🙂 Premisele erau acolo, gândesc cu mintea de acum, căci atunci nu doream nimic, eram doar fericită și plină de recunoștință pentru ceea ce simțeam. Soțul meu îmi pregătise o surpriză… putea fi orice… gestul lui contribuia la mulțumirile înălțate de către mine.

Ziua a fost minunată… pace, liniște, iubire, frumusețe… dimineața următoare s-a ,,întâmplat,, ceva neașteptat. M-am trezit, însă nu mă mai găseam… e greu de pus în cuvinte, însă încerc… nu pot să dau calități ale stării că nu am înregistrat așa ceva… eram peste tot, fără a putea să localizez fizic ceva… o liniște și o pace și o absență a orice… de ce e greu? Pentru că mintea nu mai era acolo… am observat cum mintea a ,,venit,, să vadă ce se întâmplă… ne-acordarea atenției la ,,apariția,, ei a făcut ca ,,starea,, să se mențină. A mai venit o dată… iar nu i-am dat atenție.  Interiorul meu era exteriorul. Nu știu să pun în cuvinte potrivite… mă înghițise Dumnezeu… mă sărutase, deși nici vorbă să fiu eu pe acolo. Dispariția mea am conștientizat-o după ce am ieșit din acea ,,experiență,,. Eram atât de fericită că mă dizolvasem, încât conștient am început să mă văd altfel pe mine însămi și pe cei din jur. Iubește-te pe tine însuți/însăți este de o magnitudine inimaginabilă. Afli ce ești de fapt și știi că nu există altceva, decât Iubirea. Iubirea este Dumnezeu!

De atunci a început altă fază a jocului formelor… de atunci știu că de nu am bucurie, pace, liniște am uitat ce sunt. De atunci știu că cine nu are bucurie, liniște și pace nu știe ce este… dar acum sunt cel ce știe. Numai eu mă țin departe de ceea ce sunt… la fel face orice om atât față de el însuși, cât și față de mine.

Văd cu mare claritate: dacă vrei să mă studiezi cu mintea nu vei înțelege nici o secundă din existența mea, dar dacă mă iubești îți aparțin în totalitate!

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

3 Responses to SĂRUTUL INTERIOR

  1. sharabagiu says:

    O liniște și o pace și o absență a orice…si o dulce, suava atotprezenta a iubirii.
    Multumesc Ralu! Mi-a fost dor de tine! 🙂

    Like

  2. Ralu says:

    Binecuvântată e clipa regăsirii noastre… adică inclusiv Ștefi și Ralu. Te iubesc!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s