TRĂIRI CARE SE LEAGĂ


Despre biserica văzută și nevăzută am găsit, căci am căutat fără efort, și am găsit acest fragment:

„ Ea adună în sine la un loc toate înlăuntrul şi în jurul nostru. Întrupează şi aduce lângă noi şi în noi, prin cele ce le putem cunoaşte şi atinge, cele nevăzute şi necreate. Transfigurează şi sfinţeşte cele nevăzute şi neînsemnate. În ea trăim întrepătrunderea necreatului şi creatului, a vieţii şi a morţii, a mişcării şi a stabilităţii, a tainicului şi a raţionalului, a minunii şi a legii, a libertăţii şi a naturii. Cele nevăzute se văd în mod nevăzut. Cele de nespus se spun în mod negrăit. Cele de neapropiat, cele de dincolo,se sălăşluiesc în noi. Şi noi suntem ceva foarte mic, fără fiinţă, dar încăpem în noi ceva nemărginit şi de neajuns. Şi cu cât înaintează cineva de bunăvoie în micime şi se mistuiede micime, cu atât îi luminează slava neapropiată mai mult fiinţa şi îl scoatedinîntuneric la lumină, cu atât cresc în faţa lui mai mult cele necreateşi se ivesc în el bucurii noi, nesfârşite. Până la urmă el nu ştie dacă cele nevăzute nu sunt mai sensibile în el decât cele create, sau dacă cele din urmă nu sunt mai sfinte decât cele dintâi.” [7]     7. ^ Arhimandtritul Vasile, Eisodikon, Elemente ale trăirii liturgice a misterului unităţii în Biserica Ortodoxă, pag. 103

Azi am fost la Liturghie, iar acum simt să împărtășesc din trăiri firești, cu ochii larg deschiși și prezență ne-întreruptă… stau și mă întreb: de ce nu mi-am ales să slujesc ca preot? Nu știu, dar sunt impresionată de această vocație… trăiesc credința vie că alături de preotul prin care este posibilă Liturghia sunt preoți ne-văzuți și slujitori ai lor, de fapt toți ai lui Dumnezeu, care ,,dublează,, tot ce se întâmplă în prezența noastră. Credința vie pe care o mai am este că toți cei prezenți beneficiază de o ,,lucrare,, prin care duhul, sufletul și trupul ies de acolo de altă ,,culoare,, și alt ,,miros,,. De asemenea, prin cel prezent la Liturghie toți oamenii cu care ai stabilit legături văzute și ne-văzute beneficiază de lumina cu care se umple ființa participanților. Toți pleacă altfel, chiar dacă conștientizează sau nu ,,miracolul,, liturgic. Nu am întrebat niciodată de ce femeile bătrâne sau oamenii în general, ating hainele preotului… acum știu: el, preotul cel văzut, vine din Altarul unde intră numai el și Domnul sufletelor, iar hainele lui sunt îmbibate energiile dumnezeiești care umplu Sfânta Sfintelor.

Fiecare este liber să creadă ce vrea el, iar ceea ce crede îi stabilește locul exact în Lumile lui Dumnezeu sau alte lumi 🙂 . Indiferent ce părere ai, dragă cititorule, cu judecata sau pre-judecata ta, eu îți spun: biserica pământească nu ar rezista nici 2 secunde în plan terestru, dacă nu ar fi dublată de cea nevăzută. Casa Lui este peste tot acolo unde se roagă cel puțin unul în duh și adevăr. Liturghia este un miracol!, iar biserica Lui materială este pentru noi. Azi am văzut nevăzutul :)… biserica este tot ,,imago mundi,,, ca și omul… peștera despre care scriam mai ieri că este în mine, în Inima Noastră comună cu a lui Dumnezeu, am văzut-o azi într-o bisericuță: într-o lume atât de necuprinsă, ea mică atât de cuprinzătoare de suflete care cer vindecarea de ,,despărțirea de Dumnezeu,,. E ca și cum am intrat în Inima Lumii… modul cum este construită, începând cu Altarul, m-a dus cu trăirea la unirea Cerului cu Pământul în acel loc micuț al bisericii… iar eu eram noi, toți ca Unul cântând Aceluiași Dumnezeu care a venit între noi să ne arate cum să gândim, cum să vorbim și cum să ne purtăm constant pentru fericirea și bucuria noastră veșnică în Trupul Lui sau Împărăția Lui.

Atunci când nu ai prejudecăți și nu ai experiențe ,,traumatizante,, legate de cuvântul ,,religie,, , îți dai seama cu seninătate că Dumnezeu este peste tot, dar mai ales în Casa Lui unde, pentru noi, pâinea și vinul sunt sfințite devenind trupul și sângele Lui prin care puterile noastre de gând, cuvânt și purtare sunt ,,reparate,, și vindecate de strâmbătate.

Desigur, putem merge la biserică ca la ,,camera de gradă,, și când plecăm de acolo să facem tot ceea ce ne-a adus în ,,sapă de lemn,,. Însă Învățătorul meu a spus extrem de clar, blând și ferm: CREDINȚA TA TE-A VINDECAT… MERGI ȘI NU MAI FĂ!

PS. nu știu eu, pentru că nu am cultură teologică, însă din ,,întâmplare,, constat că între preoți există adevărate perle, diamante ale Oamenilor cărora Dumnezeu, ca Mântuitor, le-a făcut parte să-L cunoască! Mă bucur cu toată Ființa pentru ei! Putere și tărie vouă pentru a ne face împreună cu voi Lucrători ai Dumnezeului cel Viu!

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

8 Responses to TRĂIRI CARE SE LEAGĂ

  1. smaranda64 says:

    Dragă Ralu, nu mă mai identific nici cu termenul de religiozitate nici nu sunt bisericoasă. Dar, deși pe parcursul vieții mi-am băgat nasul în mai multe religii, ca să aflu în mare despre ce este vorba, slujba ortodoxă românească de duminică dimineață, este una dintre cele mai înălțătoare, dacă nu poate, cea mai frumoasă, mai ales dacă este condusă de un om cu har. Biserica este pliiiiinnnăăă ochi cu îngeri, culori, minunății cerești. Plec însă înainte să înceapă preotul să-și țină cuvântarea finală, pentru că nu știu dacă am asistat o singură dată la ceva foarte frumos. Ce mă deranjează însă cel mai mult este faptul că la urmă se numără banii care fac atâta gălăgie, că alungă frecvențele plăcute înainte dobândite.

    Like

    • Ralu says:

      Draga mea, ceea ce este OMul nu poate fi cuprins in cuvinte,dar pana sa afle ce este se identifică cu atât cât poate la un moment dat. Personal n-am trăit să văd o experiență legată de bani… dimpotrivă, duhovnicul meu a refuzat suma pe care am simțit să i-o ofer cu toată dragostea. Nu e singurul loc sau om căruia dăruiesc bani pt.că asa voiesc. Dacă liniștea si pacea dincolo de fire este constantă în viața noastră, consider poate eronat, că sunt centrată pe duhul meu. Restul sunt amanunte despre care am fost atenționat cam de multișor ☺

      Liked by 1 person

      • smaranda64 says:

        Ca norocul, nu putem defini, de fapt mai nimic. 🙂 De aceea pentru mine este foarte normal că fiecare OM merge pe drumul său.

        Like

  2. Tacerea pasilor tarzii says:

    …. Adevarat a inviat !!!!!! Uite omul ! 🙂

    Like

  3. sharabagiu says:

    Imi aduc aminte cum ceva vreme in urma, in drum spre biserica gandisem si facusem ceva. La predica Parintele vorbeste chiar din primele randuri despre acel lucru – eu, cu ochii mari cat cepele – “nu se poate, doar Dumnezeu putea sa stie asa ceva”. A fost inca o caramida adaugata la “piatra din capul unghiului” constructiei pe care ma straduiesc s-o deslusesc. Cu dragoste si dor te imbratisez! 🙂

    Like

    • Ralu says:

      Eu am amuțit odată când vorbisem cu Prietenul meu și îl rugam să-mi cerceteze inima și dacă mă găsește potrivită pentru ce intenționam eu, să-mi trimită omul, eu să nu scot un cuvânt, iar omul respectiv să ceară ce are nevoie singur. I-am spus Lui: am tăcut, vreau voia ta în detaliu cu fiecare om, io nu mai intervin cu mintea 🙂 Nu am urmărit să văd ce se întâmplă… nu știam dacă va găsi ceva în inima mea… nu știu cât a trecut, câteva ore, o zi… oricum extrem de puțin timp… mă duc să cumpăr o cafea, dimineața la 6 juma… mi s-a ridicat toată carnea pe mine de cuvintele acelei vânzătoare!!! Și n-am zis decât: de ce sunteți tristă azi? Mi-a spus că are nevoie de cineva care să… adică spunea exact ceea ce știam numai eu și Iubitul inimii mele. O femeie îi spusese că cineva va veni într-o zi și o va ajuta… cuvintele erau mot-a-mot ale ,,înaintașei,, mele, vânzătoarea reproducând și mirându-se când vorbea de cuvintele cerinței pe care o avea. Am lucrat pe loc… bucuria mea a fost imensă… i-am mulțumit Lui toată ziua pentru acea doamnă și pentru că am avut de lucru, fără să mi se pară că fac eu ceva… Eu acela, de care știm cu toții, nu mai există… El este în noul Eu, iar Eu în El.

      Like

  4. sharabagiu says:

    Reblogged this on sharabagiu.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s