CERCETAȚI ȘI LUAȚI CEEA CE E BUN


Cel mai important eveniment petrecut în istoria Terrei aurica, eveniment cu consecințe de mare amploare asupra destinului și asupra structurii aurice a omului, îl reprezintă întruparea, acum 2000 de ani, a lui Iisus Hristos.
“Nu am venit să stric Legea, spunea acum 2000 de ani Iisus Hristos, ci s-o
împlinesc”. Și, într-adevăr, prin întruparea lui Iisus Hristos, acum 2000 de ani, Legea
cea veche a primit un nou impuls, devenind Legea cea Noua. Astfel, Calea evolutivă   standard a suferit un impuls decisiv.
Pentru modul cartezian de a înțelege lumea, Persoana lui Iisus Hristos nu are prea
mare importanță în ecuația evoluției omului și a lumii. Pentru concepția științifică
modernă și pentru istoriografie, lucrurile sunt destul de clare – este ilustrativ doar faptul
că, cel mai adesea, Persoana lui Iisus Hristos este pusă în discuție doar într-un mod
ipotetic-istoric. De asemenea, pentru acei comentatori care văd peste tot extratereștri,
totul este cum nu se poate mai limpede: Iisus Hristos a fost în contact cu extratereștrii !!!
Este însă surprinzător modul în care, actualmente, concepția bazată pe străvechea
filosofie orientală, înțelege Persoana lui Iisus Hristos. Trebuie remarcat de la început
faptul că acest tip de concepție nu seamănă în nici un fel cu profunda concepție a Indiei
străvechi expusă în marile cărți sacre, Vedele, Upanishadele, Brahmanele, ci este doar o
adaptare modernă nereușită.
“Spiritualismul” despre care vorbim în aceste pagini, destul de răspândit în ziua de
astăzi, nu este, la urma urmei, decât un materialism spiritualizat, coafat și cu o tentă de
exotism oriental. Concepția spiritualistă actuală este, în fond, un hibrid rezultat din
amestecul concepțiilor provenite din arealul cultural extrem oriental cu concepția
materialistă.
Acest tip de spiritualism este foarte ușor de recunoscut; el rupe ceea ce se petrece la
nivelul intim al ființei omului, la nivelul structurii energetico-informaționale a aurei, de
ceea se petrece la nivel cosmic-spiritual; de asemenea, rupe ceea ce se petrece la nivel
individual uman de ceea ce există la nivelul Terrei aurica. În acest mod, structura
energetico-informațională a omului este izolată de palierele Terrei aurica sau de ființele
diriguitoare ale cosmosului și este “identificată” ca un motor de mașină, care trebuie
reparat atunci când se defectează, pentru a putea funcționa în condiții optime.
Acest tip de concepție spiritualistă consideră că Iisus Hristos a existat în realitate;
nu se îndoiește, precum istoriografia și nici nu interpretează evenimentele de acum 2000
de ani doar din perspectiva ipotetic-istoriografică. Totuși, consideră că Iisus Hristos nu
a fost decât un inițiat printre atâția alții, un personaj istoric care a manifestat anumite
puteri psiho-spirituale – siddhisuri – cu ajutorul cărora a realizat minuni. Printre atâtea
minuni realizate de-a lungul timpului, cele realizate de Iisus Hristos nu sunt, pentru
acest tip de concepție, mai importante sau mai grandioase decât cele ale unor mistici
hindusi sau tibetani, precum Milarepa sau Sai Baba.
Pentru acest tip de concepție spiritualistă, Iisus Hristos nu a fost decât un inițiat
printre multi alții, iar un inițiat veritabil se putea desăvârși fie în Egipt, patria inițierilor
în antichitate, fie în India. Acesta este motivul pentru care acest tip de concepție găsește
că este mai important să demonstreze, de exemplu, faptul că Iisus Hristos a fost inițiat
în Marea Piramidă de la Gizeh ori că a călătorit în India, decât să se ocupe de Persoana
Sa.
În general, acest tip de concepție spiritualistă pune un accent mai mare asupra
minunilor lui Iisus Hristos, luate separat și scoase din context, decât asupra existenței
Sale în lumea materială, descrisă de Noul Testament. Consideră, de asemenea, că este
mai important de cercetat ce a făcut Iisus Hristos până la vârsta de 30 de ani, când a
avut loc Botezul în Iordan, decât după aceea; apreciază că ceea ce a făcut Iisus Hristos
în ultimii ani ai existenței Sale în trup material este prea bine cunoscut din mărturiile
evangheliștilor pentru a mai constitui un mister. În acest context, vechile scrieri ale
creștinismului sunt din start ocolite, ca și cum n-ar exista, iar atunci când sunt luate în
calcul, sunt interpretate în mod “original”, cu scopul declarat de a fi epurate de “zgura”
ce s-a așternut asupra lor.
Fără nici o îndoială, concepția orientală are o mare profunzime, dar se uita mult prea
ușor faptul că temelia acestei profunde concepții a fost pusă înaintea nașterii în lumea
materială a lui Iisus Hristos. În esența sa, spiritualitatea orientală este diferită de cea
occidentală actuală, pentru simplul fapt că se adresa altor vremuri și altor tipologii
umane. Între timp, vremurile s-au schimbat; la rândul lor, oamenii – care trăiesc sub
vremuri – s-au schimbat. În această situație, este lesne de remarcat pentru orice om,
care nu funcționează doar pe baza unor idei preconcepute, că tipul de om oriental este
diferit structural de tipul occidental, iar încercarea unor occidentali sau chiar a unor
orientali contemporani de a semăna modelului străvechi este nepotrivită.
Cercetarea structurii aurice a omului, observarea lumii eterice, dar mai ales
explicațiile primite de către Eugen în lumea eterică, arunca o altă lumină asupra
Persoanei lui Iisus Hristos și asupra evenimentelor petrecute acum 2000 de ani în
Galileea. Pe baza tuturor acestor informații preluate, cum se spune, la prima mână, se
poate schița o concepție unitară, adaptată modului actual de înțelegere. Ceea ce este cu
adevărat inedit, este faptul că informațiile obținute de Eugen confirmă, în mod
independent, conținutul ideatic al vechilor scrieri sacre creștine, după cum confirmă și
conținutul vechilor scrieri sacre indiene.
Ambele concepții – concepția creștină și concepția orientală străveche – reflectă în mod obiectiv ceea ce poate remarca Eugen prin clarvedere. Există însă o diferență: cele două concepții, ce pot părea ireconciliabile, se referă la perioade diferite și la etape distincte ale evoluției omului și lumii.
Prima concluzie ce rezultă din investigarea lumii eterice sau din explicațiile ființelor de
acolo este ca Iisus Hristos nu a fost un inițiat sau un profet oarecare, care să fie
comparat cu vechii inițiați, precum Moise, Enoch, Apollonius din Tyana, Zarathustra
sau Budhha.
Toti marii initiați ai lumii, de la Enoch la Moise, de la Zarathustra la Budhha au fost oameni care, în virtutea principiului palingeneziei cosmice, s-au încarnat în lumea  materială la fel ca orice spirit omenesc.
Iisus Hristos nu este însă un om care să fi parcurs circuitul evolutiv obligatoriu precum toți marii inițiați ai lumii. Iisus Hristos nu a avut nevoie să parcurgă etapele evoluției umane în trup omenesc, precum au făcut marii inițiați ai umanității, iar scopul incarnării Sale în lumea materială, în trup omenesc, a fost altul.
Spre deosebire de toți maeștrii spirituali, Iisus Hristos este Dumnezeu întrupat și nu
om îndumnezeit (sau iluminat) precum Moise, Enoch, Zarathustra sau Buddha. Iisus
Hristos este Unicul Fiu al lui Dumnezeu care s-a încarnat o singura data în lumea  materiala, acum 2000 de ani.
Desigur, cercetătorii spiritualiști moderni pot reproșa că acest mod de interpretare ar
putea avea un viciu de fond, afirmând bunăoară că toți oamenii sunt copiii lui Dumnezeu și că toți oamenii posedă un spirit izvorât din Ființa de lumina a lui Dumnezeu.
Acest reproș se bazează însă pe o mare neînțelegere a faptelor și evenimentelor de
natură spirituală. Desigur, omul posedă un spirit de natură divină; spiritul omului a
fost creat de către Dumnezeu la începuturi; în concluzie, toți oamenii sunt copiii lui
Dumnezeu. Totuși, oamenii pot fi considerați doar potențial în acest mod. Doar spiritul
omului este de natură divină – deci este creat direct de Dumnezeu – nu și celelalte  componente ale ființei umane. Spiritul omului, cel puțin până în acest moment evolutiv,
doarme. Omul este un spirit doar virtual și nu efectiv. Evoluția nu înseamnă altceva
decât reîntoarcerea omului la Sursa primă care este Dumnezeu. Identitatea de esență dintre spiritul omului și Spiritul Universului este, într-adevăr, o realitate incontestabilă, dar, deocamdată, este doar virtuală.
Omul nu este un spirit care se manifestă în lumea materială cum s-a spus de atâtea ori, ci este un trup fizic purtător al unui element, care este spiritul, despre care nu cunoaște absolut nimic.
Până ce omul va putea deveni un spirit în adevăratul sens al cuvântului – un spirit
conștient de sine – mai este cale lungă. Probabil ca multe stele se vor stinge până când
omul va deveni conștient că este un spirit identic cu Spiritul universului și să afirme,
precum vechii rishii ai Indiei: Acela ești Tu. În actualul stadiu al evoluției în lumea
materială, omul nu este conștient decât de planul material și de trupul său, iar în lumea
de dincolo este conștient doar de palierul pe care, potrivit naturii sale vibratorii, îl poate
percepe.
În actualul stadiu, oamenii manifestați fie în trup fizic, fie în corp duh nu sunt decât fii ai femeii, iar nu Fii ai lui Dumnezeu. Între cele două trepte evolutive mai este intercalată o a treia, treapta de Fiu al Omului, pe care oamenii actuali încă nu au atins-o și, deocamdată, poate doar o visează. Dacă omul nu a atins nici măcar treapta ontologică de Om, dacă nu a devenit nici măcar un Fiu al Omului, cum poate sa fie, dintr-o data, Fiu al lui Dumnezeu ?
Fără nici o îndoială, în decursul procesului evolutiv, omul va putea parcurge drumul de la starea de fiu al femeii la treapta de Fiu al Omului, pentru ca, în final să se reîntoarcă la Sursa Prima: Dumnezeu. Dar până atunci mai este încă mult.
Iisus Hristos este însă cu totul altceva. Prin însăși natura Sa, Iisus Hristos este esență din esența lui Dumnezeu, Ființă din Ființa Sa. Tatăl, Fiul și Sfântul Duh formează o unitate nedespărțibilă, deși se manifestă prin Trei Persoane (aceasta identitate a celor Trei   persoane Divine este numita perihoreza).
Lumină din Lumină, Ființă din Ființa Tatălui, Iisus Hristos S-a născut “mai înainte de toți vecii”, încă din vremea în care Cosmosul, Îngerii, Arhanghelii, Serafimii, Heruvimii sau Oamenii nu erau creați. Din acest punct de vedere, Iisus Hristos este Unicul Fiu al lui Dumnezeu, “născut, nu făcut”.
Dacă omul, ca spirit, este o scânteie din Dumnezeu care s-a întrupat printr-un proces de coborâre, iar profeții, maeștrii spiritului sau marii inițiați ai lumii sunt oameni care au încercat să refacă traseul invers, urcând de la om la Dumnezeu, Isus Hristos este Dumnezeu coborât în mijlocul oamenilor, în lumea materială, pentru a-i scoate dintr-un mare impas și pentru a-i readuce la demnitatea inițială, aceea de spirite.
Spiritualismul actual mai face încă o confuzie de mari proporții, afirmând adesea, nici
mai mult nici mai puțin, ca “Hristos este adevăratul Lucifer”.
Această confuzie este bazată pe interpretarea eronată a unui fragment din Biblie; bază de plecare a acestei confuzii destul de răspândite este denumirea acordată lui Lucifer în textul biblic: Lux, strălucitorul Fiu al dimineții.
Se știe foarte bine, iar textul biblic confirmă aceasta, ca, înainte de cădere, Lucifer a fost un înalt Heruvim, supranumit Purtătorul de Lumina, adică Lux. In acest context,  spiritualismul actual afirmă despre Iisus Hristos că este, la rândul său, un Purtător de Lumină, uitând totuși aspectul fundamental: Iisus Hristos nu este un Purtător de Lumină, ci este însuși Izvorul de Lumină, ceea ce nu este același lucru.
Diferența dintre Purtătorul de Lumină și Izvorul de Lumină este ca de la cer la pământ,  sau de la Rai la Iad.
Dumnezeu este singura ființă din care izvorăște Lumina. De aceea, în lumea eterică, Dumnezeu este, uneori, numit Izvorul de Lumină. Ființă din Ființa lui Dumnezeu, Iisus Hristos este, la rândul Său, Izvorul de Lumină – este Cel din care izvorăște Lumina.
Heruvimii, Serafimii, Tronurile, Arhanghelii, Îngerii etc. sunt doar Purtători de Lumină,  care reflectă Lumina primită de la Dumnezeu. Nici una dintre aceste înalte ființe cosmice nu poate emana Lumina cu de la sine putere.
Treimea formată din cele trei Persoane nedespărțibile – Dumnezeu, Iisus Hristos și Duhul Sfânt – este Izvorul de Lumină nepieritor, datorită căruia există cosmosul și toate ființele: Heruvimi, Arhangheli, Îngeri, Oameni, Spirite ale naturii.
Totuși, complexitatea Persoanei Iisus Hristos, depășește cu mult  înțelegerea omenească limitată. De aceea, trebuie remarcat cu multă luciditate faptul că multe aspecte legate de Persoana Iisus Hristos, depășesc în amploare și complexitate tot ce poate concepe un om. Așa cum firul de nisip nu poate face nici un fel de apreciere asupra plajei din care face parte, așa cum picătura de apă nu poate face nici o apreciere asupra oceanului, tot astfel oamenii nu pot să conceapă amploarea și complexitatea fără seamăn a celei mai înalte ființe spirituale care s-a întrupat vreodată în trup material.
A vorbi despre Persoana divină a lui Iisus Hristos implică și un mare risc. Mintea  omenească – intelectul sau rațiunea – schimbătoare, inconsecventă și limitată, poate
greși foarte lesne. Este, într-adevăr, un risc foarte mare de a scrie greșit despre Iisus
Hristos, dar poate că este un risc și mai mare a nu scrie deloc sau de a-L ocoli – așa cum se face, de cele mai multe ori, astăzi.
Din păcate, în afara exegezei care se ocupă în special cu datele istorice – ca și cum numai prin datele istorice poți înțelege esența unui fenomen – Persoana lui Iisus Hristos este mereu pusă la timpul trecut și privită doar din aceasta perspectivă. Din punctul de vedere răspândit în ziua de astăzi, Persoana lui Iisus Hristos este privită eminamente istoric. Totuși, departe de a aparține trecutului, Iisus Hristos aparține prezentului și, mai cu   seama, viitorului. Punctul de vedere al unui clarvăzător cu privire la Iisus Hristos, la fel ca și punctul de vedere al unui mistic, nu are nimic în comun cu punctul de vedere al unui istoriograf.
Dacă istoriograful consemnează rămășitele pamântești ale trecutului – documente  arheologice, scrieri vechi etc – clarvăzătorul și misticul trăiesc în prezentul continuu,
conștientizând o părticică din Prezența Ființei Hristice.
Interesant de remarcat este însă faptul că omul obișnuit este la fel de aproape ca și  misticul sau ca și clarvăzătorul de Iisus Hristos, atunci când se roagă sau atunci când îi cere sprijinul. Pentru omul care-i cere sprijinul, Iisus Hristos nu aparține doar trecutului ca pentru istoriograf. Pentru omul care, într-un moment de cumpănă, îi cere sprijinul, Iisus Hristos este alături, aici și acum. Nu în trecut, nu în viitor, nu aflat într-o navă spațială, nu aflat undeva departe, deasupra norilor, ci foarte aproape: alături.
Pentru oamenii obișnuiți, Iisus Hristos este aici și acum, este o Prezenta continua și, ca de obicei, forul interior al oamenilor nu greșește niciodată.

***

Ca urmare a evenimentelor petrecute în plan terestru acum 2000 de ani – Crucificarea, Moartea, Învierea și Înălțarea Fiului lui Dumnezeu – umanitatea a intrat sub directa Sa ocrotire. Prin intermediul Jerfei pe cruce, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit Părintele și Ocrotitorul direct al întregii umanități. El a devenit Domnul tuturor sufletelor din Terra aurica. Prin Jertfa Sa, Iisus Hristos a răscumpărat sufletele (sufletele, ca  elemente aurice) tuturor oamenilor.
Pentru a intra în fluxul mântuirii, omul trebuie să se deschidă, atât auric, cât și sufletește. Din punct de vedere auric, omul este un circuit oscilant deschis, care recepționează și emite energie, informație și substanță. Din păcate, de-a lungul timpului,  datorită acumulării noxelor energetico-informaționale, omul s-a închis progresiv, astfel că nu mai poate primi ceea ce cosmosul și structurile sale îi oferă. Astfel, pentru om a devenit necesară atât o nouă  deschidere aurica, cât și o nouă deschidere sufletească.
Noua deschidere aurică a omului are loc puțin după nașterea sa în lumea fizică, printr-un eveniment căruia nu i se mai acordă prea multe semnificații: botezul creștin.
Prin botezul creștin, omul se pune, auric, sub influența protectoare a lui Iisus Hristos.
În schimb, deschiderea sufletească se produce în momentul în care omul îl recunoaște liber consimțit, conștient, pe Iisus Hristos drept Ocrotitorul suprem.
Biserica creștină folosește termenul de Mântuitor.
Ulterior, prin rugăciune sau prin rostirea Numelui Său, omul întărește necesitatea
recunoașterii lui Iisus Hristos drept Ocrotitorul suprem al tuturor ființelor umane, care
trăiesc atât în lumea materială, cât și în întreaga Terra Aurica.
Prin rostirea repetată a Numelui lui Iisus Hristos ori prin rugăciune se activează corpul haric al plaselor mesianice, iar omul se pune sub protecția lui Iisus Hristos.
Simultan se formează centrul energetic al iubirii, centru situat în dreptul inimii fizice.
Prin acest Centru se face legătura dintre Iisus Hristos și Dumnezeu Tatal.
Prin rostirea Numelui Său ori prin rugăciune, care înseamnă mai mult decât simpla  recunoaștere teoretică a lui Iisus Hristos ca Prieten, Ocrotitor și Mântuitor, omul înțelege
că trebuie să se conformeze învățăturilor Marelui Model. În momentul în care se  conformează nu numai în vorbă, ci și în faptă învățăturilor lui Iisus Hristos, substanța
sufletească se modifică, iar omul conștientizează acel îndemn, atât de puțin înțeles, din
Evanghelie: “Lasă pe mama ta, pe tatăl tău, pe frații tăi și urmează-Mă”.

Fragmente – Eugen Nicolae Gîscă & Cristian Gănescu

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

One Response to CERCETAȚI ȘI LUAȚI CEEA CE E BUN

  1. sharabagiu says:

    Reblogged this on sharabagiu.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s