Proveniența credinței


,,Dacă vei întreba pe orice om care crede, pe ce cale s-a sălășluit credința în el, îți va răspunde că prin predica sau prin viața altuia, dacă a dobândit credința la o vîrstă înaintată sau prin părinții lui, dacă vine cu ea din copilărie. Nu există om care să-și fi cîștigat credința din natură, din lumea văzută impersonală. Mai întâi, practic, un asemenea caz este neefectuabil. Orice om, mai înainte de-a ajunge la putința contemplării naturii, trăiește în raport direct cu alți oameni mai în vîrstă, cu părinții, cu cei care-l cresc. De obicei, în orice societate religioasă, omul primește credința în acea fază a vieții sale în care nu i s-a limpezit încă un raport aparte între el și natură. În caz că, pierzând mai târziu credința, ar câștiga-o prin contemplarea naturii, aceasta nu ar fi propriu-zis o credință cu totul nouă, ci o retrezire a celei dintîi. Dar nu s-a auzit cineva să-și fi reaprins credința prin contemplarea pură a naturii. Orice ins care a pierdut și a recîștigat credința a întîlnit unul sau mai mulți oameni care manifestau prin cuvînt sau faptă certitudinea credinței și acest fapt a produs și în el, deodată sau treptat, o renaștere a credinței. Natura a putut avea un rol auxiliar, de consens la ceea ce auzea de la alții și se renăștea în el. Cu atît mai puțin se naște credința la un om care n-a primit-o în copilărie prin contemplarea naturii. Un păgîn nu ajunge la credința în Hristos dacă nu intră într-o societate creștină sau dacă nu se întîlnește cu un misionar. În general, nimeni nu vine la o credință articulată, sigură decît printr-un om sau printr-o societate care o mărturisește.,,

Părintele Profesor DUMITRU STĂNILOAE

IISUS HRISTOS SAU RESTAURAREA OMULUI – Proveniența credinței, pag.14-15

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s