DIFERENȚA E NUMAI DE ASEMĂNARE


Ce-mi place mie aici…
Existența terestră egalizează toate nivelele de conștientizare și conștiință… poți să ai experiență cu basculanta, dacă nu aplici ceea ce ,,cunoști,, în cele mai mici aspecte ale vieții de zi cu zi… știi degeaba… nu folosește la nimic, decît la supradimensionarea auto-ridicării în slăvi…
Degeaba ne spun înaintașii noștri, că unde dragoste nu e nimic nu e?
Mintea care poleiește cu aur Egoul vede numai nivele și numai diferențe… nu că nu ar exista! căci uitarea și ne-conștiența există… însă, există ceva mai mare decît mintea egocentrică care spune așa: fratele tău are dreptate în tot ce spune și face, pentru că e fratele tău și el are aceeași icoană în Inimă, dar mai prăfuită! Admiți și vezi cît de parțial înțelege și te ,,doare,, limitarea lui… căci ți-ai văzut-o pe a ta… nici un om care e fericit,știind ce este, nu poate introduce în relații dizarmonia.
Știu eu pe unul, care nu e om, și care avea aproape toată Știința de a Lumina a lui Dumnezeu… și? a aplicat-o? Nu… dimpotrivă, a zis așa: E sub demnitatea Ta, Doamne , să te întrupezi într-un amărît și îndărătnic ca Omul… așa ceva nu se poate! Și în acea clipă, JUDECÎND limitările Omului, s-a judecat pe el însuși… ne-fiind de acord cu Voința Celui prin care primea și el tot, s-a desprins singur de Sursa Luminii. Acesta, ca un Altceva, este izvorîtorul de Mîndrie și Orgoliu. . .cu cine vreau să mă asemăn?

Nici Tatăl nu încalcă libertatea omului de a-I răspunde Iubirii Lui dincolo de Fire… atunci, cine sînt eu să judec ,,vasele,, lui, sau ,,sluga,, altuia?

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
Aside | This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

12 Responses to DIFERENȚA E NUMAI DE ASEMĂNARE

  1. mesager says:

    Timpul,timpul le rezolva pe toate.Valorile sunt atat de amestecate azi,oamenii care ar putea sa ne arate calea ( cinstea,adevarul,blandetea…) sunt atat de putin promovati…uneori…uneori ,fenomenul de inversare a valorilor,promovarea indobitocirii in masa,pare o adevarata conspiratie la nivel national ! E greu ,foarte greu !Nu sunt bisericos dar ma gandesc la Dumnezeu…Dumnezeu va ridica asediul ! O lume sub imperiul raului e un nonsens.Nu mai zic nimic.Sper ca am inteles corect sensul articolului tau si am intervenit pe subiect…zic asta pentru ca,in mare parte,cuvintele tale sunt greu de inteles si transpus corect in viata de zi cu zi,nu e o acuza ce zic,pur si simplu esti greu de urmarit in plan practic.De multe ori scrii ,,personal,, iar tema e universala.Altfel,cred,cred in intentie…Doamne ajuta !Nu te ,,desprinde ,,prea mult cand scrii,da-ne aur in verighete,sa-l putem vede pe degetele noastre,fa-le palpabile la nivel obisnuit,sa inteleaga si sa se bucure fiecare.Doare,ar durea atat de mult sa cobori nivelul expunerii ?Doare dar merita.
    Multumesc !

    Like

  2. Ralu says:

    Muțumesc de trecere, mesager! Ceea ce scriu eu vine din planul practic… adică am început din 2010 să lucrez pentru El, adică pentru Noi. De plan ,,personal,, nici nu poate fi vorba… Lucrînd hristic, adică ne-ieșind din Cuvînt (baza fiind Scriptura), ,,tainele,, au început să se arate în lumina înțelegerii. E foarte greu de aplicat, este adevărat! Fratele meu are dreptate, este foarte criptic, nu-i așa? Asta a fost și reacția minții mele! Cum să-l iert pe cel care m-a violat? cum adică să-l văd doar ca fiind într-o gravă suferință? Cum să-i iert pe cei care mi-au ucis copilul? … citim toți Învățătura… e greu de aplicat ce scriu eu pentru cine nu aplică… Iisus Hristos, fie că-l cred, fie că nu mă interesează deloc este un exemplu viu de batjocură, de călcare în picioare a oricărei valori morale, încălcarea tuturor regulilor omenești, fără a mai comenta despre alte reguli… și El ce a făcut? s-a împotrivit? Nu. Greșise cu ceva? Nu. Pînă nu avem fiecare experiența încălcării liberului arbitru de către alții, pînă nu ni se face nouă ceea ce facem noi altora, nu credem și nu înțelegem.
    Ai spus ,,bisericos,,… ce are instituția bisericii cu Adevărul Hristic? Fuga de biserică este doar un tertip al minții pentru a ține Omul departe de Adevăr. Cum să nu judec preoții? Eeeee… în acel moment am căzut din echilibrul meu.
    Toată gîndirea mea este HRISTOLOGICĂ… adică tot ce gîndesc, vorbesc și fac este atins de Gîndirea, Vorbirea, Faptele Lui. Nu am înțeles prea mare lucru pînă nu am început să mă rog pentru bolnavii din viața de zi cu zi… sau oamenii care suferă psihologic. Asta este Lucrul pe care eu l-am cerut Lui… în cea mai deplină tăcere mentală și încredere în ceea ce-mi depășește mintea și înțelegerea, m-am apucat să practic/aplic exact ce scrie în Biblia Ortodoxă – eu fiind botezată, mirunsă și Împărtășită cu Sîngele și Trupul Lui…
    Pentru ca aurul să strălucească în Verighete, am recomandat și recomand pînă la trecerea dincolo Sfînta Împărtășanie în Biserica Romînească Ortodoxă… nu ca moft… e altceva. Dacă nu-ți place un preot, că face ce face ca omul, roagă-te/cere-i lui Hristos cel viu, care e și în tine, să te ,,conducă,, spre un preot cu har potrivit ție. Fii conștient, că nimeni nu se schimbă prin deșteptăciunea minții lui, și nici prin practici spirituale! Împărtășește-te la Biserica lăsată să existe pentru noi… În ziua cînd îmi scrii că ai făcut acest pas, va fi sărbătoare pentru mine…
    Doamne Ajută! Iisus Hristos este Viu și face transformarea noastră mai ales prin Darurile de la Altar… adică un nou Început… pune Temelia Ființei tale, pe El… nu pe tine, nu pe oameni!

    Like

  3. mesager says:

    Ralu…vorbeste romaneste ! Cum adica ai inceput din 2010 sa lucrezi pentru El ?Si eu lucrez pentru El.De cand eram mai mic de o schioapa si m-au botezat ai mei la biserica din sat ,toata viata mea e in Isus, in Maica Domnului si in Sfanta Treime Am mai calca si stramb ,ca omu” …na …dar tot acolo mi-e speranta,tot acolo ma rog,tot de acolo nadajduiesc iertare si mila si inaltare ! Ne diferentiaza ceva ?N-ar conta si nu conteaza daca ne diferentiaza,nici cat negru sub unghie ,atata timp cat impartasim aceleasi valori ceresti de lumina si adevar,nu ?

    Like

    • Ralu says:

      Acum știu sigur că ai înțeles că ,,diferența e numai de asemănare,, … chiar dacă nu am împărtăși aceleași valori cerești… lucrul înseamnă, conștiență, slujirea celui care suferă și nu știe de ce… nu vreau să detaliez…lucrul… ceva nu-mi dă voie… citește ce făcea Iisus și ne îndemna și pe noi… asta fac, ce zice El… aplic cuvîntul la tot ce mă înconjoară… iubesc prin El, văd prin El, vorbesc prin El… îi slujesc Lui prezent în fiecare om… indiferent ce face, ce zice și ce gîndește acel om…

      Like

      • mesager says:

        Da…nu e treaba mea,Dumnezeu le vede pe toate ! Sper sa nu te superi ca am intervenit.Pur si simplu am vazut multa ravna in ce scrii si am fost curios.Dumnezeu cu tine !

        Like

      • Ralu says:

        Ce e aceea ,,supărare,, și din ce ar putea veni? E retoric! Doamne ajută tuturor!

        Like

  4. mesager says:

    Multumesc ! Stii…vreau sa-ti spun un secret :scrii binisor;cand si cand am sa mai citesc !Multumesc mult ,o zi buna !

    Like

  5. sharabagiu says:

    In sfarsit, niste comentarii.

    Cred ca nu este articol sau postare in care sa nu citesc si comentariile, macar un pic. De ce? Pentru ca imi plac oamenii care-si deschid sufletul si impartasesc cate ceva din ce au adunat acolo. Cuvintele astea pot fi hrana pentru unii. Dar ce stim noi. Unii poate se vor gandi la forma cuvintelor si ca nu oricine e in stare sa zica ceva bun. Dar celor care gandesc asa le-as spune ca orice cuvant cu izvor din suflet este hrana pentru alt suflet, indiferent de simplitatea sau complexitatea sa. Nu stim noi cine si ce anume are nevoie. Dar Cineva, da, stie. Suflet sa fie :)!

    (imi vin in minte cuvintele unui profesor roman care a zis asa: “Domne, daca n-ai scris niciodata nu te-ai confruntat niciodata cu gandul tau, cu limba ta, cu puterea cuvintelor” …)

    Revenind: Ralu, nu cred ca este vreo zi in care sa nu mi se intample o minune.

    Luata de valul celor cotidiene mai gresesc intr-un fel sau altul. Nu stiu (vorba vine, ca stiu prea bine :-)) cum se face ca intr-o scurta pauza la lucru cand citesc cateva randuri pe un blog sau altul sunt EXACT pe ceea ce am facut sau spus gresit. Alteori, cand ma framanta ceva si nici eu nu pot defini clar ceea ce este, iarasi “intamplarea” il face pe preot sa spuna EXACT ce ma doare, ba spune mai mult decat atat, spre intarirea sufletului meu.

    Si eu ce fac? Dorm in papuci. Da Ralu! Dorm! Credeam ca m-am trezit.
    Il aud pe Dumnezeu vorbindu-mi prin cei pe care El ii alege. Iar eu ascult de parca, nu stiu cum sa zic, sunt si nu sunt acolo. Nu sunt in stare sa retin mai mult, sa imi aduc aminte mai mult. Poate ca “hrana” sufletului e prea fina si materia nu poate duce mai mult.

    De ce spun asta? Imi aduc aminte de un vis de acum cativa ani. L-am tot pastrat in sufletul meu, posibil sa fi spus ceva, pe ici pe colo, dar poate ca a venit timpul sa-l scriu. E in legatura si cu un fragment din postarea ta “Nu va luptati cu raul” si anume: ” dacă în Ochiul sufletului este întuneric, cît de mare trebuie să fie întunericul din Trup… temeți-vă să nu cîștigați în veșnicie un Trup și un Suflet însingurat, fără comunicare, fără Dumnezeu…”

    In vis se facea ca tocmai ma trezeam. Si asta pentru ca venea cineva sa ma viziteze.
    In cele cateva clipe pana sa intre vizitatorul pe usa, analizez locul in care ma aflam. Observ mai intai ca afara era o noapte adanca, intuneric bezna, de ti-era frica sa te dai jos din pat. Camera in care ma aflam era micuta. Parea sa fie intr-o casuta de la tara – in camera: un pat de lemn simplu cu o lenjerie alba, apretata cu un miros proaspat, un dulap si o masa mica de lemn cu un scaun toate la fel de simple, piesele fiind asezate una langa alta. Pe masa de lemn intr-un opait de ceramica ardea o lumanare. De fapt la lumina acestei lumanari am putut sa-l vad pe cel care venise sa ma viziteze. Inima mea il recunoscuse prin geamul usii si de bucurie, cand nici bine nu apasase pe clanta si usa se deschidea lin, strig fara sa ma gandesc: “Parinte, sunteti un Sfant!”. Era Parintele Arsenie. S-a asezat pe marginea patului si mi-a vorbit. Cuvintele lui imi sunau, imi rezonau in cap exact ca atunci cand lovesti un clopot. Clar, vibrant, bine delimitat. Si totusi, el imi vorbea in soapta! Iar eu ma luptam cu un somn teribil care vroia sa puna stapanire pe mine, pe sufletul meu. Simteam somnul asta ca pe o gheara care ma trage in jos. Alunec, mahnita ca nu fac fata somnului. Dar cateva din cuvintele pe care mi le-a soptit Parintele dupa ce am strigat, le-am adus in amintire aici: “Am primit acest dar (…) dragostea de oameni.”

    Ralu ce vreau sa spun: este ca da, cu raul nu trebuie sa te lupti “prin atac”, prin vreo ratiune sau dreptate lumeasca. Singura “lupta” este prin Iubirea primita de noi de la Iisus Hristos, Domnul tuturor sufletelor! Citisem pe undeva ca mare este Taina Rugaciunii de la Miezul Noptii!

    Te imbratisez cu dor! Caci da, mi-a fost dor de tine, de trezirea si prezenta ta si daca dau un “like” e doar un strop de apa. Ai vazut ce se intampla cu flacarile a doua lumanari cand le unesti una cu alta? Se fac o flacara mai mare :-)!

    Sunt doua lumanari! Diferenta e numai asemanare!

    Like

    • Ralu says:

      Uite ce am găsit la vreo cîteva ore după gîndurile despre ,,fără atac,,, care au curs într-un dialog cu mama mea: UNA ȘI MAI GREA! 🙂 ,,Trebuie sa ne fie mila fata de vrajmasii nostri si de vrajmasii adevarului, dar si fata de demonii insisi care sufera mai mult decat toti chinurile iadului, fiindca au savarsit pana la capat ceea ce provoaca aceste chinuri: indepartarea de Dumnezeu si tagaduirea lui, lipsirea de bunavoie de bunurile dumnezeiesti, refuzul de a iubi pe Dumnezeu si de a fi iubit de El. Curatati de Duhul Sfant, scrie el, “ne va fi mila chiar si de demoni, pentru ca s-au dezlipit de bine si au pierdut smerenia si iubirea de Dumnezeu”.
      Spun doar atît: aceste gînduri ale unui om încercat de viață, fac parte din… din… treptele IUBIRII.
      Plec la servici… îți răspund mai detaliat după-amiază.
      Te îmbrățișez!!

      Liked by 1 person

      • sharabagiu says:

        Ralu, asa este. Stii la ce ma gandeam zilele astea? La motivul pentru care Domnul Iisus a dat voie dracilor scosi din cei doi oameni sa intre in porci. Din mila, mi-am raspuns. Pentru ca daca nu si-ar fi gasit repede o gazda, fie ea si-un animal, ar fi fost papati de pamant (e explicat in detaliu in una din cartile lui Eugen, nu mai stiu care).

        Like

      • Ralu says:

        Simplu… ar fi fost ,,inainte de vreme,,… asa au spus cei ieșiți din oameni… asa scrie in Biblie… iar eu nu prea am memorie de lunga durata…parca mi-a rămas in inima Cuvîntul… asa si pe noi ne asteapta… nimic inainte de vremea potrivita.

        Like

  6. Ralu says:

    “Ce este noua si Tie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti?”(Matei 8, 29)

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s