EGALUL LUI SAU UNA CU EL?


Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.

Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.

Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.

În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.

În ,,ziua aceea,,… cum Timpul lui Dumnezeu e Prezentul Continuu, ,,ziua aceea,, poate fi, pentru fiecare O CLIPĂ DE ACUM și AICI.  El mă numește Prietenul Lui, iar ,,condiția,, cerută nu este poruncă pentru mine, deoarece știu, acum, că e sigurul adevăr ,,să ne iubim unul pe celălalt, altfel, orice altceva e NIMIC… și nu e în Înzestrarea mea, ca om.

A fost un timp cînd mă rugam, așa cum învățăm de la alții… vorbeam cu El, asta fiind rugăciunea… facînd asta o vreme, am ajuns să mă întreb: dar dacă nu mai zic nimic… dacă tac din toate, inclusiv imagini mentale… dacă las totul și doar rămîn ca în filmele americane ,,freeze!,,

Recunosc că a mai existat un timp cînd aveam așteptarea să-L întîlnesc pe Iubitul Inimii mele undeva… în interiorul meu, cu ochii minții… extrem de repede am realizat că n-ar fi fost decît imaginația mea, mintea fiind expertă în livrarea de forme, cantități, calități. Conștient mi-am refuzat orice tip de visare sau plimbare mentală. Curînd a venit bucuria că deși nu-L văd, îndrăgostirea mea de El nu a avut niciodată la bază ceva… așa mi s-a întîmplat, pur și simplu. Dialogul cu El în timpul unei zile, s-a prelungit din ce în ce mai mult, pentru că mintea mea este la El. I-am cerut să ia ochii, gura și inima mea și să le facă ca și ale Lui… să văd cum vede El, să gîndesc ca El, să vorbesc ca El… niciodată ca EGAL, ci veșnic Una cu El… căci așa a Spus… și îl cred pe El!

Nu a fost chiar o surpriză să înțeleg că orice om din fața mea este un ,,exercițiu,, de a fi cît mai deplin unită cu El. Am înțeles și că nu mă pot amesteca cu omul din fața mea, fiecare fiind unic în creație, ca multiplu de același Model-Tipar… cu alte cuvinte, am depășit limitarea separării datorită greșitei gândiri asupra formelor/trupurilor. I-am cerut să-mi unească mintea cu a Lui, iar Viața mi-a adus oameni care știau ce gîndesc, ce urmează să spun sau să fac, dar și viceversa. Mai multe trupuri/forme, o singură Minte. Așa cum nu mă pot ,,amesteca,, sau confunda cu tine, tot așa și cu Dumnezeu… parteneri egali doar de Dialog.

La 11 ani am avut o schimbare, iar eu, la țară prin păduri cutreierînd, i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru cadou… părinții nu îmi trimiseseră biscuiți sau bomboane pe 11 iulie.

Acum ceva ani, din nou, i-am cerut să-mi facă un cadou… eram fericită… L-am rugat și imediat am uitat de rugă… În dimineața zilei de 12, după ce m-am trezit, am avut o trăire pe care o numesc așa căci nu am alt cuvînt… cum nu mă agăț de percepție, îmi aduc aminte doar de lumina totală, spațiul fără limite, conștiența mea întreagă și a corpului și a simțurilor și a tot ce era aici, dar și oriunde… de parcă interiorul meu era, de fapt, exteriorul… la un moment dat am fost conștientă de mișcarea minții care venise, exact ca o mică băgăcioasă, să vadă ea ce se întîmplă fără ea… nu i-am dat nicio atenție… cum a venit, așa a plecat… dar, ea mintea era încîntată… after in-action 🙂

Acest dar a schimbat totul… de atunci am știut că orice agățare de ce este pe aici și toate calculele minții de pămînt, înseamnă a ieși din Viață, a uita că sînt Una cu Hristos, El în mine și eu în El…  a pierde bucuria care nu m-a mai părăsit din 12 iulie la celebrarea zilei nașterii trupului în care îmi plimb sufletul pe Pămînt.

Pacea, în acea Prezență completă, este totală… nu bucățele de Pace… ai putea crede că acea Pace, a Lui, se pierde sau se cîștigă… poate greșesc, însă văd că această Pace este în înzestrarea oricărui om viu… și oare, ce lipsește din Hristos din Creație? Adică, a fost suficient să gust dulceața de ,,atunci,, , pentru a nu o mai da pe nimic în lume. Amnezia este din ce în ce mai redusă ca timp.

Dacă spui cuiva că Hristos este mai intim decît orice reprezentare mentală a conceptului de intim… nu te crede… pentru că ne vedem separați… El Acolo, tu Aici… Și totuși, în Ființa Lui sîntem toți… de aceea, Dumnezeu este Omniscient… și mă cunoaște mai bine decît mine… inclusiv ceea ce nu-mi trece prin minte chiar în acest moment.

Voiesc ca Timpul meu să nu mai existe… căci Timpul e acea uitare a unirii în cuget și simțiri cu Hristos și Tatăl Nostru … voiesc să prind rădăcini adînci în Ființa Lui, astfel încît să am curajul de a spune: Tată sînt Fiul Tău… Tu și eu, Una sîntem.

Te iubesc pe Tine și tot ce ai Făcut Tu!

Advertisements

About Daniela Sarah

„Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin) Am venit să învăț să iubesc fără condiții, să-L cunosc și să creez ca El, am venit să învăț Arta de a Lumina până ce lumina ajunge și la tine...
Aside | This entry was posted in Cunoaștere de sine.... Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s